Eris

Capitolul XIX

„Să fie oare posibil ca undeva în lumea asta cineva să tânjească după mine? Cineva să fie croit pe măsura tenebrelor și frustrărilor mele? Să fie oare cineva destinat mie și numai mie? Câți dintre noi nu ne întâlnim niciodată?"

- Exerciții de echilibru, Tudor Chirilă

„17 ianuarie 2015

Sibiu, România

Dragă jurnal,

Încep să cred că trebuie să renunț la a mă adresa ție ca unei persoane. Ar trebui pur și simplu să scriu direct, întrând în miezul problemei. Și totuși, nu pot să nu simt că, făcând asta, aș renunța pentru totdeauna la rămășițele de copil din mine. E un proces dureros; ca și cum cineva mi-ar smulge umbra - o parte din mine căreia nu-i dau atenție de cele mai multe ori, dar care a făcut parte din mine de la începutul începuturilor.

Oricum, revenind la ceea ce m-a determinat să scriu azi: Melania. De la un timp, e foarte nervoasă. Pe orice. Pe ibric, pentru că i se pare că îi oferă un gust ușor metalic cafelei. Pe mine, pentru că „mestec prea tare și pleoscăi atunci când mănânc supă". S-a enervat până și pe Adelin, care e cea mai calmă și non-interactivă persoană pe care o cunosc, pentru că nu se plânge niciodată de nimic și că acceptă rahaturile oamenilor așa cum sunt. Stă foarte rar în casă și niciodată nu îmi spune unde merge. În ultima săptămână a dormit fix patru ore acasă, și alea într-o după-amiază înainte să plece la muncă.

- Nu crezi că ar fi O.K. să renunți la slujbă? am întrebat-o într-o zi când ne-am întâlnit pe holul școlii.

- Și de ce aș face asta?

- Păi, cum ești a XII-a și ai bac-ul anul ăsta m-am gândit că, poate, ar fi o idee bună.

- Sunt stăpână pe situație, a spus ea în timp ce își scotea o țigară din penar și și-o punea după ureche, așa că vezi-ți de treaba ta.

N-am mai insistat. Deși aș fi putut. Aș fi vrut să-i bag mințile în cap, să o scutur puțin și să o conving să nu mai absenteze atâta, să încerce măcar să învețe într-atât încât profesorii să o bage în bac. Dar ea n-ar fi vrut. E ciudată. Și nu înțeleg de ce nu vrea să-mi spună ce o deranjează. Uneori mă simt de parcă eu sunt cauza pentru care e supărată.

Nici Adelin și nici Beni nu au mai vorbit cu ea de câteva zile. Și știu că asta îl deranjează pe Adelin. Dar nu e nimic ce aș putea face.

Azi am trecut pe la Vintage ca să vorbesc cu ea, dar erau mulți clienți, așa că nu a avut timp să stea cu mine. Așa că l-am întrebat pe Marius dacă a observat ceva schimbat în comportamentul ei. El mi-a spus că, pur și simplu, începea cu pași de furnică să se maturizeze. Eu doar am dat din cap afirmativ și am plecat, fără să salut pe nimeni."

„19 ianuarie 2015

Sibiu, România

Dragă jurnal,

Tocmai am dat a cincea simulare la limba română din semestrul ăsta și mă simt epuizată de la atâta memorat de scriitori pașoptiști și eseuri despre viziunea lor despre lume în cutare operă. Camera mea e plină de manuale, caiete și fișe. E un dezastru, dar în curând se va termina.

În dimineața asta mi s-a întâmplat un lucru neobișnuit: pentru prima oară în ultima perioadă, Melania a intrat în vorbă cu mine. Și nu căuta un motiv de ceartă de data asta. M-a rugat să-i împrumut 50 lei și a promis că mi-i dă înapoi la următorul ei salariu. Însă când am întrebat-o pentru ce îi trebuiau banii, a spus că ar prefera să-și păstreze motivele pentru ea, având în vedere că acestea nu mă implicau și pe mine. Mi s-a părut cel mai inteligent lucru să termin cu întrebările. Ea doar mi-a mulțumit pentru bani și a ieșit din casă, fără rucsac. Nu avea de gând să treacă pe la școală azi.