Verificam pentru o ultimă dată dacă nu uitasem nimic și încă mă simțeam tentată să îmi ascund telefonul undeva în bagaj. Nu aveam afaceri importante și nici nu eram o persoană dependenta de telefon, însă mă neliniștea să nu pot lua legătura cu nimeni.
Poate eram paranoică, dar toate lucrurile prin care trecusem până acum mă făceau să cred că nu voi putea avea liniște vreodată. Începuse să îmi pară rău că făcusem pactul ăsta stupid.
Trag aer adânc în piept, murmur un "scuze, Ailyn" și îndes telefonul într-un buzunar ascuns din căptușeala valizei, nu înainte să mă asigur că este închis și nu va începe să sune.
Era doar o măsură de precauție. Nu aveam de gând să îl folosesc.
Max venise în camera și mă îmbrățișase din spate. Îmi părea neliniștit așa că m-am întors cu fața spre el.
- E totul în regulă, iubitule?
Spun așezându-mi brațele după gâtul lui.
Trage aer adânc în piept și îi simt mâna ocolindu-mi trupul, în drumul spre bagajul din spatele meu. Mă întorc rapid și văd cum, așezată între hainele noastre, stă o armă.
- Max...
- Nu se întâmplă nimic, nu te îngrijora. Nu o să ne strice nimic vacanța. Dar sunt mai liniștit când am asta la mine. Le-am spus și băieților să își ia câte una.
Am dat aprobator din cap și am ascuns mai bine arma printre haine, apoi am închis valiza.
- Mergem, iubito? Ceilalți ne așteaptă.
- Da, haide.
Am coborât scările și am zâmbit când i-am văzut pe toți la un loc, cu bagajele lângă ei. Lipsea doar fratele meu și iubita lui, însă el insistase că va venii direct acolo.
Simțeam că e ceva la mijloc. Se purta ciudat și era secretos. Mereu și-a ținut viața amoroasă departe de ochii lumii, însă acum chiar devenise straniu.
Hotărâsem să nu mă mai gândesc la asta, oricum îi voi cunoaște iubita peste câteva ore și voi putea să scot de la el tot ce ascunde.
Băieții au cărat bagajele la mașini, apoi ne-au luat și pe noi pe sus și am plecat spre aeroport.
Drumul avea să dureze ceva, căci orașul era aglomerat și zăpada ce se așternuse îngreuna situația.
Mi-am așezat capul pe umărul lui Max și l-am simțit zâmbind. Mi-a sărutat scurt fruntea, fără să își ia ochii de la drum. Din cauza gheții drumul devenise infernal și el era foarte atent.
- Abia aștept să ajungem! Spun entuziasmată când zăresc aeroportul. Ailyn, Charon și Vanessa erau deja acolo, împreună cu băieții lor, iar la scurt timp după noi au ajuns și Eric cu Dennis. Singurii care lipseau erau Sophia și Matt, și deja întârziau de minute bune. Drace! Îmi venea să scot telefonul și să îi sun, căci Sophia mă anunțase că ea nu își va lăsa telefonul acasă, dar Ailyn ne-ar omorî pe amândouă.
Începusem să mă îngrijorez, întârziau prea mult. Chiar când voiam să îi propun lui Max să ne întoarcem după ei, mașina intrase în parcare.
Sophia coborâse prima, trântind puternic ușa. Abia atunci observasem îndoitura de pe mașină.
- Sunteți în regulă? Întreb și primesc o încruntatura de la prietena mea.
- Am derapat doar.. Și nenorocitul ăla de moș nu se uita pe unde dracului merge! Se descarcă ea și toți începem să râdem, mai puțin cei doi întârziați. Simțeam o tensiune ciudată între ei. Fie toată nervozitatea era din cauza accidentului, fie se certaseră din nou, căci se mai întâmplase și zilele trecute.
Simt nevoia să îi ofer o îmbrățișare Sophiei, așa că îmi pun brațele în jurul ei și o strâng. Nu îmi răspunsese fizic, însă îi văzusem mulțumirea în privire.
În sfârșit urcasem în avion, fiecare pe locul său. Mi-am prins centura de siguranță și m-am întors spre Max. Mi-am împreunat degetele cu ale lui și am așteptat nerăbdătoare să decolăm, apoi să ajungem. Drumul avea să dureze aproape patru ore, așa că aveam de așteptat.
Max se întinse cu capul în poala mea și adormise în timp ce mă jucam în părul lui. Am ațipit și eu la un moment dat, fiind trezită de câteva turbulențe.
Avionul începea să coboare și l-am trezit încântată pe Max.
Frigul mă lovise pe fața dezgolită imediat ce coborâsem din avion. Mai multe snowmobile ne așteptau acolo unde începea zăpada și aflasem că drumul încă nu e curățat, după ce a nins mult și doar așa puteam ajunge.
În față era cel ce ne va arăta drumul și cabana noastră. Din câte înțelesesem bagajele le va aduce altcineva în maxim o oră. Totul era perfect și mă liniștisem.
M-am urcat pe snowmobil, în spatele lui Max. Eric și Dennis au fost nevoiți să meargă cu același, iar glumele pe seama lor au continuat tot drumul, chiar și ei se tachinaseră unul pe celălalt.
Vedeam deja cabanele din loc în loc și într-adevăr erau la distanță una de cealaltă.
Afară era incredibil de frig și deși îmi pusesem fularul, îmi simțeam fața înghețată.
