Stăteam de aproape trei ore pe pârtie și deja aveam impresia că mă voi transforma în țurțure. Nu făcusem mai nimic, încercasem să schiez puțin însă nu eram făcută pentru asta. Imediat ce fundul meu se izbise de zăpada tare, am dat jos schiurile și m-am retras pe margine. Ailyn insistase să mă dau și eu cu sania cu ea, dar până și asta fusese un eșec. Ne răsturnasem, bineînțeles. Îmi ajunsese pentru o zi. Nu voiam încă o vânătaie în plus. Mă rezumasem la plimbări pe jos sau cu snowmobilul. Băieții chiar păreau să se distreze.
Charon devenise enervată de apropierea dintre Klein și Vanessa.
- Nu așa ar trebui să fie? O întreb după ce o aud bolborosind ceva despre cei doi.
- Nu. Ca să fiu sinceră, am acceptat toate astea pentru Klein. O relație deschisă. Dar începe să mă enerveze. Lucrurile astea ar trebui să se întâmple fie între toți patru, fie deloc și fiecare cu perechea lor, mă lămurește ea. Am impresia că e mai mult de atât între Vanessa și Klein, îmi spune dezamăgită.
Mereu mi se păruse că și ei îi plac nebuniile de genul, însă după ce îmi spusese, se pare că nu și o făcea doar ca să nu îl piardă pe Klein.
- Și ce o să faci acum?
- Una dintre relații se va termina în seara asta. Fie dintre mine și Klein, fie între noi și celălalt cuplu. Klein va avea ocazia să aleagă. Nu cred că mai pot continua șarada asta. Nu sunt eu așa. M-am săturat să mă prefac. Mă irită din ce în ce mai mult.
Nu am știut ce să zic, așa ca am aprobat din cap și mi-am îndreptat atenția spre grup.
Max luase o pauza si se alaturase noua.
Incepusem sa radem de caciula lui Klein si atmosfera se mai detensionase pentru Charon. Klein venise si el langa ea si il auzisem soptindu-i lucruri dragute. Cred ca alegerea lui era evidenta, desi Charon nu era convinsa. O tinea in brate asa cum Max ma tinea pe mine si o saruta mereu. Am zambit, linistindu-ma in privinta lor. Prevedeam ca totul o sa fie bine intre cei doi, poate mai bine decat fusese pana acum, odata ce Charon ii va spune ce o deranjeaza.
Auzisem pe cineva tipand in departare si mi-am indreptat atentia spre sursa zgomotului. Imi venea sa imi trag una peste frunte, vazand-o pe Ailyn ciufulind-o iarasi pe Amaris.
Cu siguranta, prietena mea nu era sanatoasa, dar nici de Amaris nu imi parea rau. Probabil si-o ceruse.
Ne-am pus in miscare toti spre cele doua certarete, cu intentia de a le despartii, insa fratele meu ne-o luase inainte.
- Pentru numele lui Dumnezeu, Ailyn! Trebuie sa incetezi! A-i putea sa ii faci rau! Striga fratele meu, luand-o pe Amaris in bratele lui, de parca voia sa o protejeze de furtuna satena.
- Oh, sigur.. poate ii rup vreo unghie sau ii pica vreo extensie, striga Ailyn ironizand-o.
- E insarcinata, la naiba! Sa nu cumva sa o mai atingi, striga acesta si pot sa vad pe chipurile tuturor uimirea, care probabil trona si la mine.
Ailyn se sprijina imediat de Jer si eu ii strang mana lui Max.
Ok. La asta nu ma asteptam! Ma luase cu totul pe nepregatite. O sa fiu...matusa?
Pe langa faptul ca Sophia era insarcinata, acum mai era si Amaris...de prima ma bucurasem, insa pentru cea de a doua, nu eram atat de sigura.
- Tu, spun aratand spre Amaris, trebuie sa discutam! Spun rece si ii fac semn sa ma urmeze, spre un loc mai retras.
Imediat ce am ajuns mai departe de restul ma opresc si astept sa ma ajunga din urma si ea, desi nu era cu mult in spatele meu.
- Asculta, Bell.. Imi pare rau pentru ce am facut. Nu eram eu insumi.. si daca as fi stiut ca erai insarcinata atunci nu as-
- Taci, ii inchid gura brusc. Nu voiam sa imi amintesc, cu toate ca de fiecare data cand o aveam pe ea in fata mea retraiam acele clipe. Vreau doar sa stiu daca esti insarcinata si daca chiar e al lui Mark. Si crede-ma, Amaris, daca asta e vreun joc nebun de al tau, o sa ma asigur ca te distrug! Ii spun serioasa si o vad lasand privirea in jos.
Amaris nu fusese niciodata asa, in putinele momente in care o vazusem. Parea mereu sigura pe ea, de neclintit si in stare de orice. Acum ca ma gandeam mai bine, chiar parea putin psihopata inainte. Insa cea din fata mea nu mai semana cu cea din trecut. Ori se schimbase, ori juca teatru mult prea bine.
Fara sa spuna nimic, isi desface costumul de schi si isi mangaie usor abdomenul, zambind. Acum ca nu mai era atat de acoperita de haine, sarcina era chiar vizibila si am inghitit in sec.
- Am patru luni si jumatate, imi marturiseste emotionata si simt cum ma inmoi usor. Ma coplesise si pe mine. Si este al lui Mark, nu am nimic impotriva daca vrei un test de paternitate. Stiu ca noi doua nu avem cum sa stergem totul cu buretele. Ti-am facut rau si nu pot sa repar asta. Chiar am fost o nemernica.. Dar ce iti spun e adevarat. M-am indragostit de fratele tau. Si nu am planuit sa raman insarcinata. Nu vreau ca acest copil sa creasca printre certuri. Eu nu am avut o copilarie prea stralucita si o sa fac absolut orice ca pentru el sa fie diferit. Vreau sa ne aiba pe amandoi alaturi si sa creasca frumos, imi spune cu ochii in lacrimi si nu pot decat sa o cred. Parea intr-adevar sincera si eram dispusa sa o accept daca asta era adevarul. Ea fusese la orfelinat pana sa ajunga la unchiul si matusa lui Max si Mark, desi primise toate dragostea parintilor mei, traise totusi cu gandul ca parintii lui biologici l-au abandonat. Poate ca in aceasta privinta se intelegeau unul pe celalalt. Spre deosebire de Mark, Amaris nu avusese niciodata parte de iubire parinteasca, din ce imi povestise Max. Poate lucrurile acestea au fost cele care au afectat-o si au facut-o atat de...rea.
- Este fetita sau baiat? Ma trezesc intreband si Amaris chicoteste.
- As fi vrut si eu sa stiu, insa cand am fost la control, nu a vrut sa stea ca sa vedem. Probabil o sa aflam cand ajungem acasa.
- Voi doi..locuiti impreuna? Continui cu interogatoriul.
- De cand am aflat ca sunt insarcinata, da. Mark nu ne mai scapa din ochi, spune facand referire la ea si la copil.
In doar cateva momente parerea mea despre Amaris se schimbase cu totul.
Ma gandeam ca poate asa cum eu il schimbasem pe Max, o schimbase si Mark pe ea, plus faptul ca acum avea un copil in pantece si ea stia cum era sa cresti fara parinti.
- Uite..a inceput de vreo saptamana sa miste, imi spune mangaindu-si in continuare abdomenul. Vrei sa...? Intreaba facand referire sa o ating ca sa-l simt pe micut.
Apropierea dintre noi doua mi se parea inca ciudata, avand in vedere ca doar cu cateva clipe in urma imi doream sa o ingrop de vie chiar eu, insa am aprobat din cap si mi-am asezat palma spre locul unde imi aratase ea ca misca.
Dupa cateva secunde simtisem chiar eu.
Trebuia sa ma obisnuiesc cu ideea ca Amaris va fi printre noi de acum inainte si ca..o sa fiu matusa!
- Nu credeam ca voi spune asta dar.. bun venit in familie, Amaris! Ii urez, gandindu-ma doar la fratele meu care va devenii tatic si la micuta faptura pe care cu siguranta o sa o iubesc.
Imi impusesem mie sa incerc sa o iert si sa o las sa se integreze. Nu imi pasa prea mult de ea, insa stresul nu ii facea bine viitorului meu nepot si nu voiam sa imi fac fratele sa sufere. La urma urmei, la mijloc era un copil nevinovat.
Amaris doar imi zambeste si il vad si pe Mark apropiindu-se de noi.
- Imi pare rau, Elouisse, voiam sa iti spun dar..,
- E in regula, Mark. Eu si Amaris am lamurit lucrurile, il asigur si acesta rasufla usurat.
- Chiar am vrut sa iti spun, insa nu voiam sa fie totul asa deodata, continua el sa imi explice si il imbratisez.
- Ti-am facut o promisiune, ii spun amintindu-i de momentul cand i-am spus ca o voi accepta, si acum cu atat mai mult o sa ma tin de cuvant. Felicitari, tolomacule!
- Multumesc, imi raspunde, pentru tot, stiu cat iti este de greu, sopteste apoi astfel incat sa auzim doar noi.
- Mama si tata stiu? Il intreb cand ne despartim din imbratisare.
- Inca nu, planuiam sa le spunem cand vom afla ce e. Mama inca nu o accepta prea bine pe Amaris.. de fapt, mi-a interzis sa mai intru in casa cat timp stau cu ea, spune intristandu-se. Si mamei i-a fost frica de reactia ta.
- Ofera-i timp. O sa accepte cand va auzii ca va fi bunica. O sa pun o vorba buna, glumesc incercand sa il linistesc.
Nu puteam spune ca o plac pe Amaris. Mai era mult pana acolo, poate ca niciodata nu se va intampla, dar eram dispusa sa incerc, mai ales dupa ce il vazusem pe Mark atat de trist din cauza respingerii tuturor. Era pus intre ciocan si nicovala, caci avea de ales intre familia lui sau femeie pe care o iubeste si care ii poarta copilul.
*********************
Am revenit! Ce spuneti despre Amaris si intreaga situatie? Ce parere aveti despre asta?
