BELL:
Conduceam ca o nebună spre locul în care Amer acceptase să ne vedem. Era un hotel de lux, foarte populat, unde nu am putea să începem un război.
Trebuia să mă grăbesc și să sper că Max nu va ajunge să strice totul. Speram din suflet să nu mă fi înșelat în privința lui Amer. Mă bazasem pe instinct și dacă greșim nu mai ieșeam în viața de aici.
Am coborât din mașină, intrând în hotel. Examinasem tot ce mișca în jurul meu însă nimic nu îmi părea suspect.
Am intrat în lift, selectând etajul 15. Picioarele îmi tremurau și din nu știu ce motiv, abia așteptam să îl văd. Cu tot ce făcuse, nu era un om rău și mă atașasem oarecum. Nu îmi recunoscusem nici măcar mie pana acum, dar era limpede că nu îmi era indiferent. Îmi era clar că nu mă îndrăgostisem, ci doar mă obișnuisem cu el, ma atasasem avându-l aproape în fiecare zi. Îl iubeam pe Max mai mult decât orice și de asta nu m-aș fi îndoit niciodată.
Deși îmi era greu să accept, făceam lucrul ăsta pentru amândoi. Mergeam să îi salvez pielea lui Amer, și să îl scutesc pe Max de o luptă în plus. Nu îi vroiam pe nici unul dintre ei în pericol. Și nici Amer nu era de neglijat, căci era în stare de multe. Eram convinsă că dacă l-ar pune pe Max în pericol l-aș ucide într-o clipită.
Cu toate acestea, până și eu mă întrebam ce naiba a fost în capul meu când m-am strecurat afară din bar, așa că îmi pot imagina ce simțea iubitul meu acum. Mă sunase intruna și cel mai probabil o să mă ucidă chiar el daca reușesc să trec de Amer. Max nu m-ar fi lăsat niciodată să vin aici.
Liftul se oprise și ușile s-au deschis. Am tresărit când am văzut grupul de oameni ce doreau să intre.
Am pășit grăbită pe holul larg, căutând camera 255. Acolo mă aștepta el. Probabil cu o arma îndreptată spre ușa sau cu mulți angajați. Sau poate nici nu venise și pusese pe altcineva să mă ucidă. Existau multe variante, însă nu aveam să o aflu pe cea corectă pana nu voi intra.
Ajunsesem în fața ușii corecte. Am tras aer adânc în piept, mi-am aranjat rochia și am apăsat pe clanța. Aveam să primesc o gaură în frunte sau să scap de toate astea.
Am pășit temătoare în încăperea întunecată, așteptând în orice moment ca un glonț să îmi zboare capul.
Căutasem cu mâna întrerupătorul pentru a aprinde lumina, însă un braț mi-a prins mijlocul, izbindu-mă de un piept tare.
Înainte să pot reacționa metalul rece al unei arme se lipise de tâmplă mea.
Din momentul în care îi recunoscusem brațele, orice urmă de teamă dispăruse. Nu ar fi în stare să tragă.
- Nu te-ar fi lăsat să intri prima. Deci ești singură, deduce el. Vocea groasă și răvășită îmi transmitea fiori pe șira spinării. Băuse alcool și nu se îngrijise prea mult, ceea ce îmi întărea bănuielile. Mă surprinse modul în care mă recunoscuse. Nu avea cum să mă vadă în întuneric. Și riscase al naibii de mult, fiind singur intr-o cameră din hotelul pe care eu l-am ales.
Îmi așezasem palma pe brațul cu care îmi ținea talia, slăbind strânsoarea. Se lăsase imediat ce îl atinsesem.
- De ce naiba ai venit singură? Întreabă pe un ton dur. Ce a fost în capul tău?
- Ia pistolul, Amer. Știm amândoi că nu ai să tragi, spun și mă întorc cu fața spre el, sprijijindu-mi palmele pe pieptul lui dezgolit. Purta o cămașă cu mânecile ridicate și nasturii desfăcuți. Asta din ce simțisem, căci nu apucasem să aprind lumina. Nu îl vedeam mai deloc în întuneric însă puteam să îi simt privirea arzătoare. Dusese mâna la ușa, întorcand cheia, apoi își băgase pistolul la spate.
Mâinile lui libere acum, s-au poziționat pe șoldurile mele, strângând ușor. Stătea nemișcat, mângâind ușor locul în care mâna îi era așezată. Tocmai îmi confirmase ce credeam. Nu mai aveam nici o îndoială. Putea să tragă de când am venit, în schimb îndepărtase arma.
- Amer, trebuie să vorbim.
- Da, trebuie. Dar acum vreau să fac doar asta..
Își lipise buzele sălbatic de ale mele, sărutându-ma de parcă viața lui ar depinde de asta.
Una din mâinile lui urcase în părul meu, iar cealaltă coborâse pe fese.
Deși simțeam că îl trădez pe Max, îi permiteam lui Amer să își facă de cap. Oricum, avea să fie ultima oară. Probabil nu îl voi mai vedea niciodată. Ce nu știe, nu îl poate ranii, gândisem. Nu eram corectă, mă simțeam chiar mizerabilă, dat totuși nu mă opream. Deși îmi respectam planul, nu era doar atât.
Începusem să îi răspund, să îmi plimb la rândul meu mâinile pe corpul lui. Nu știu cum de nu observasem asta niciodată..Fusesem oarbă prea mult timp. Amer era îndrăgostit până peste cap de mine.
- Știam că intr-o zi o să vină după tine, dar speram să mai întârzie, șoptește pe buzele mele, iar regretul era aproape palpabil.
Știa? Bineînţeles că știa, îmi inspectase toată viața dinainte de el.
- De ce nu ai putut să mă alegi pe mine, Elouisse? Șoptește din nou, cu același regret, în timp ce își afunda capul în părul meu.
- Îl iubesc pe Max, Amer.. întotdeauna am făcut-o. Și dacă m-ai lua de lângă el, nu ai face altceva decât să îmi strici viața, și mie și ție.. Pentru că nu am să fiu niciodată ce vrei tu.
- Te-aș putea cucerii.. uită-te și tu! Ești în brațele mele și te topești. Mă săruți..mă atingi cu poftă, nu simt doar eu asta. Și nici ce s-a întâmplat în mașină atunci nu a fost doar din partea mea. Dacă mai continuam făceai dragoste cu mine. Și sa nu negi pentru că..
- Nu neg, l-am întrerupt. Ești un bărbat arătos, mi-ar fi al naibii de ușor să mă îndrăgostesc de tine. Și sunt atrasă..Ai dreptate, poate că între noi există o scânteie. Dar vreau să înțelegi că eu și Max avem un trecut. O să îl aleg mereu pe el. Niciodată o scânteie nu se va compara cu focul. Iar când sunt cu el...ard! E ceva ce nici eu nu pot înțelege. Sunt legată de Max. Spune-i destin, suflete pereche, oricum vrei tu. Dar nu o să pot niciodată să stau departe de el.
- Și asta e tot? Mă lași baltă? Până și o scânteie dacă îi dai voie să ardă, va provoca un incendiu. Să ții minte asta!
- Vreau să pleci din New York, Amer! E doar o chestiune de timp până Max ne va găsii. Și sunt aici ca sa opresc dezastrul care ar ieșii dacă tu și Max va confruntați. Duci o luptă deja pierdută.
- Pierdută? Ești în brațele mele, corect? Nu în ale lui. Ai venit aici ca să mă avertizezi.. deci involuntar îmi arati că îți pasă. Dacă te răpesc acum?
- Ești mort într-o secundă. Max a împânzit orașul deja. Oricine e văzut cu mine acum o să primească un glonț în cap înainte să își dea seama.
- Am să risc, insistă el.
- Ar fi stupid din partea ta. Singurul lucru pe care îl ai cu tine e un pistol. Pistol de femeie, aș putea adăuga. Mai degrabă ce a fost în capul tău să vii atât de descoperit? Îți asumi riscuri prostești.
- Nu înțelegi că îmi asum orice? M-ai înnebunit! Nici măcar nu îmi pasă că aș întoarce un oraș întreg pe dos, te vreau și am să te iau!
Am oftat văzând că e al naibii de încăpățânat.
- Ascultă...Max e deja în zonă, probabil. Mai ai câteva minute înainte să ne găsească. Alege înțelept. Îi distrag atenția, îl conving să își ia oamenii, îl asigur ca ai plecat deja, sau că nici măcar nu ai venit... doar pleacă de aici! Fugi din oraș cât încă mai ai șansa, nu mai complica lucrurile. Renunță, Amer!
Se încrunta la mine, prinzându-mi șoldurile și trăgându-mă mai aproape de el.
- Niciodată! Nu plec fără tine!
- Nici cu mine nu ai să pleci, înțelegi? De ce faci totul mai dificil?
- Fă dragoste cu mine!
- Ce? Îl privesc surprinsă. Avea chef de glume proaste când timpul se scurgea. Intram deja în panică.
- Ai auzit bine. Fă dragoste cu mine și plec din oraș.
- Ai luat-o razna! Amer, ce naiba?!
- Sunt serios. Am să plec doar dacă faci dragoste cu mine, acum și aici. Dacă mă lași să îți arăt că e mai mult decât crezi tu între noi, îți promit că voi pleca. Dar numai după asta.
***********
Nu mă omorâți :)) ce credeți că se va întâmpla? Vreau să aflu cum credeți că va fi următorul capitol. Kisses
