Amer mă privea uimit, scoțând foc pe nări. Nu era prima oară când îl provocam, sau când îi răspundeam urât, însă pentru prima dată îl convinsesem că pot să mă întorc împotriva lui.
- De când ai curajul ăsta?
- L-am avut mereu. Cel puțin, nu ai reușit să îngropi tot din mine, îi spun în timp ce mă îndrept spre baie.
Aveam nevoie de o baie lungă să îmi fac ordine în minte și în suflet. Îl aveam din nou pe Max, deci totul avea să se schimbe de acum.
Cada se umpluse, îmi dezbracasem hainele și intrasem cu totul în apa puțin prea fierbinte. Totuși, era relaxant. Mușchii mei încordați se "înmuiaseră" și ei, și mă simțeam pe punctul de a ațipii. Noaptea trecută nu apucasem să dorm deloc, Max mă ținuse ocupată în cel mai bun mod posibil. Am zâmbit amintindu-mi cum buzele lui îmi sărutaseră flămânde fiecare centimetru din corp și cum îmi șoptise cele mai frumoase cuvinte în timp ce făceam dragoste.
Deși mă bucuram să îl am din nou, îmi era și puțin teamă de ce va urma. Să scap de Amer nu era deloc ușor, știam că partea cea mai grea abia acum urmează.
Icnesc speriată când pe umerii mei se așează două palme mari, începând să maseze ușor.
- Ce cauți aici? Îi spun vizibil enervată de faptul că el încă dă buzna peste mine de fiecare dată când dorește, fără vreo jenă. Sunt dezbrăcată, adaug apoi, deși spuma din cadă nu dădea voie să se vadă nimic din corpul meu.
- Și ce? Ești logodnica mea, sau ai uitat? Credeam că avem o înțelegere. Se presupunea ca vei încerca să te apropii mai mult de mine, dar tu faci exact opusul. Nu îți sunt inamic. Cel puţin, nu dacă nu mă determini tu să îți fiu.
Am înghiţit în sec, habar nu avea cât de mult îi detestam atingerile.
- Mă obligi să mă comport urât. Scoți monstrul din mine. Asta vrei?
Nu doream să îi răspund. Vroiam doar sa plece, așa că păstram tăcerea.
- Am încercat să fiu răbdător și blând cu tine, sa fiu altfel...
Mâinile lui continuau să maseze și să mângâie, iar buzele lui îmi sărutaseră umerii uzi suav. Poate că dacă Max nu ar fi existat, aș fi reușit să îl iubesc. Nu era prea greu. Vedeam mereu cum toate femeile îl sorb din priviri chiar și când la brațul lui eram eu. Dar eu nu puteam. Pentru ele era un bărbat de vis, însă mie îmi era coșmar.
- Sărută-mă măcar!
Mi-am întors chipul spre el privindu-l intens, dar fără vreun interes. Mai mult analizându-l.
Nu-i găseam vreun defect fizic. Purta o pereche de pantaloni negri destul de strâmți și o cămașă albă cu câțiva nasturi desfăcuți și mânecile ridicate până la cot, într-un mod dezordonat.
Avea o condiție fizică de invidiat, mușchii brațelor aproape făcându-i cămașă să plesnească.
Și-a lipit buzele de ale mele scoțând un geamăt înfundat imediat ce limba lui primise accesul. Nu știu de ce îl lăsăm să mă sărute. Trebuia sa îl fac să nu își dea seama de tot ce se întâmpla, dar nu eram nevoită sa îl sărut. Totuși o făceam.
Săruturile noastre de până acum nu fuseseră pasionale, nu din partea mea, erau doar de ochii lumii, sau din dorința lui. Nu mă iubea, probabil doar atracția fizică îl făcea să își dorească să mă sărute.
Mâinile lui îmi prinseseră părul, trăgându-mă mai aproape de el, adâncind și mai tare sărutul. Îl sărutam și eu. Nu știu când începusem să îi răspund dar mă trezisem prinsă în cel mai erotic sărut cu Amer de pana acum.
Mâinile lui coborasera pe sânii mei goi, mângâindu-i pofticios, dar totuși tandru și rezervat. Nu era prima oară când mă mangaiase, dar până acum o făcuse forțat, doar ca sa îmi demonstreze că el e în control și ca îi aparțin. Însă acum totul era diferit. Părea doritor și grijuliu.
