Îi făcusem semn lui Eric să treacă undeva în spatele meu, căci va dura pana Max se va obișnui cu ideea ca suntem iarăși prieteni. Aveam impresia ca dacă nu îi stau în cale va sării direct la gâtul lui. Din anumite motive, Max nu îl suportase niciodată, deși un timp fusese omul lui de încredere, sau cel puțin așa lăsase el impresia.
Mă fâțâiam de pe un picior pe altul, așteptând să intre odată în bucătărie și mi se părea ca trecuse o veșnicie.
În final păşise în încăpere, cu putina zăpadă în par și un zâmbet larg pe față, ce pălii la vederea intrusului.
- Ce caută gândacul ăsta aici? Întreabă fără să mai aștepte vreo secundă și îl văd încordându-se. Arăta ca și pregătit de atac și eram sigura că asta urmează să facă.
Nu realizasem cât de goala sunt pana nu îi simțisem ochii asupra mea, analizându-mă.
Am tras mai bine halatul pe mine, încercând să îi transmit că Eric nu văzuse nimic, dar părea că nu îmi înțelege mesajul. La dracu! Un început mai rău de atât nici nunse putea!
- Bell? Mai întreb odată.. ce mama naibii caută gândacul aici? Spune aproape suflând flăcări, arătând cu degetul în direcția lui Eric. Mă fixa cu privirea, așteptând o scuză bună, sau mai degrabă una proastă, ca să ii poată face orice lucru sadic îi trece acum prin minte.
- Calmează-te și nu îi mai spune așa! Îi raspund nonșalant și adopt o poziție impunătoare în fața lui, punându-mi mâinile în piept. Eram conștientă ca arat ca o furnică prea îndrăzneață. Chicotesc la gândul meu prostesc și văd încruntătura lui Max adâncindu-se.
- Ce e atât de amuzant? Și încă nu am primit nici un răspuns. De ce stă viermele aici?
- E prietenul meu și a venit în vizită!
- Prietenul tău? Repeta pufnind și îi aruncase iarăși o încruntătură bietului meu prieten. Eric nu se arata dornic de ceartă, dar nici nu îl vedeam ca pe o pisică speriată.
- Vino, vreau să vorbim! Ii spun făcându-i semn spre dormitor, dar nu părea dornic să îl lase pe Eric așa ușor. Speram să pot îmblânzii bestia prin anumite farmece femeiești, ca să nu spun manipulare.
- Vorbim imediat ce-l scot afară pe idiotul ăsta! Insista el și nu pot să nu îmi dau ochii peste cap. Posesivitatea asta a lui mă scotea atât de rău din sărite la început și continua să o facă și acum, deși spre deosebire de acele vremuri, acum mă și făcea puțin mândră. Imi confirma mereu că se teme să nu mă piardă..că există o parte din el care simte nevoia să protejeze ce este al lui.
- Elouisse, cred că ar fi mă bine să plec, intervine Eric și de data aceasta eu sunt cea care îi arunca o încruntătură.
- Nu pleci nicăieri! Max, încetează să îmi superi prietenii! Înțelege odată ca a venit să mă viziteze, împreună cu fetele și nu pleacă niciunde.
- Prea bine. Dacă el nu iese, am să ies eu! Spune enervat și se grăbește să iasă pe ușă afară.
Merg imediat după el și îl prind de braț chiar când ieșise pe hol.
- Grozav, acum ieși dezbrăcată și pe hol, de parcă nu era suficient ca te-a văzut ăla!
Încep să râd de gelozia lui și îl îmbrățișez strâns, încercând să îi spun fără cuvinte ca nu dau doi bani pe oricine altcineva. El e singurul bărbat care a contat vreodată.
- Max, m-au văzut toți angajații tăi mult mai dezbrăcată de atât când dansam în club. Inclusiv Eric. Nu e ca și cum i-as face striptease acum.
Mă smuceste forțându-mă să îl privesc în ochii preț de câteva secunde și apoi mă izbește de peretele rece de pe hol, venind peste mine. Eu știam deja ca asta era doar un truc ca sa acopere fiecare centimetru gol de al meu.
- Nici unul...dar nici măcar unul nu ar fi îndrăznit să te privească în acel fel, Bell! Dacă aș fi văzut că unul se holbează și as fi simțit chiar și o urmă de dorința pentru ce e al meu, l-as fi ucis pe loc. Crede-mă, ce ai văzut tu în ochii lor, era o profundă apreciere pentru ce era al meu, nu ar fi îndrăznit să gândească mai departe!
- Max.. înțelege! Te rog..nu vrea să ne certăm. Eric își știe statutul. Îmi e ca un frate. Tu ești iubitul meu.. Treaba e clară. A trecut peste.
- Poate pe tine te-a păcălit, dar eu am văzut cum îi sclipesc ochii după tine! Nu a trecut deloc peste. Îți intră pe sub piele! Și tu..stând atât de dezbrăcată nu faci decât să îl provoci.
- E doar în capul tău, acea sclipire. Și nu am plănuit să stau așa dezbrăcată. Abia mă trezisem! M-au luat prin surprindere. Doar nu crezi ca sare pe mine cu fetele aici!
- Nu îmi place să îl știu în preajma ta!
- Ești absurd! Intră odată înăuntru, mie mi-au înghețat picioarele și fundul.
Un rânjet apare pe chipul lui și se apropie de urechea mea.
- Trebuie să te revanșezi pentru asta. La noapte. Si va trebui să fi al naibii de convingătoare, ca să imi faci sângele să clocotească mai rău decat idiotul ăla.
- Prostii! Spun amuzata. E nevoie doar să arunc halatul de pe mine și îți dublez temperatura!
Îmi trec iarăși mâinile după gatul sau și îl privesc adânc în ochii.
- Te iubesc mai mult decât orice, doar pe tine, Max! Înțelege că nici un șiretlic de
al vreunui alt bărbat nu mă poate fura. Te rog, suportă-l puțin pe Eric..și vei vedea ca s-a schimbat. Tu nu îl cunoști cum îl cunosc eu.
- Fie, dar te duci sa te îmbraci.. și nu vreau sa vina vreodată singur la tine.
- Ești incredibil! Hai odată în casă, omule de zăpadă! Ți s-a topit căciula! Spun țopăind în casa și râzând de el.
Mă duc imediat să mă schimb căci știam cât de serios vorbise cu asta și îl simt în urma mea. Le fac semn prietenilor mei că vin imediat și că e totul în regulă, apoi merg spre dormitor.
Nu mă urmează si asta mă face să mă îngrijorez puțin. Sper că nu îl voi găsii pe Eric tranșat si aranjat în pungi, în propriul congelator, atunci când mă întorc.
Iau primele haine mai groase pe care le gasesc în dulap, și mă grăbesc să ajung în sufragerie.
Răsuflu ușurată când îl văd pe Max stând pe canapea și butonand telecomanda. Fuma liniștit și ignora totalmente musafirii.
Strâmb puțin din nas, apoi îmi amintesc că ceea ce îmi imaginasem eu fusese mult mai urat. Era totuși bine. Nu se omorasera între ei. Ei bine, era un pas înainte. Îl vedeam totuși analizandu-l pe ascuns. Nu aflasem niciodată adevăratul motiv pentru care îl ura.
- Și.. cum rămâne cu excursia noastră? Avem nevoie să organizeze totul cineva, spune Sophia spărgând liniștea.
- Oh, te rog. Am totul aranjat încă din prima secundă în care am căzut de acord pentru excursia la munte, râde Ailyn.
- Excursie la munte? Intervine Max, brusc interesat.
Aprob și mă așez lângă el, punându-mi mâna pe piciorul lui.
- Ce spui, iubitule? Ți-ar plăcea? Îl întreb pe un ton cald, ascunzând entuziasmul meu pentru o excursie.
Îmi zâmbește și mă trage spre el, sărutându-mi fruntea.
- Cum as putea sa spun ca nu, cand ochii tăi deja radiază fericire?
*********
De când nu am mai scris, mi-am cam ieșit din mână! As vrea sa ma apuc de editat toata cartea, asta si prima, încă de la început. Voi modifica destule lucruri. În multe capitole am grăbit enorm de mult acțiunea si nu stiu daca sa pun cartea in ciorne in timp ce editez, sau să o las așa..
În orice caz, o să postez destul de rar. Am destulă treabă cu editatul și nici in viata mea reala nu e altceva decat haos :)) dar asteptati capitole surpriza
