Paseam prin zapada acum inghetata, acaparata total de ganduri. Zeci de scenarii mi se derulau prin minte, care mai de care mai teribil si niciunul cu un final fericit.
Afara se intunecase complet si incepuse sa viscoleasca. Desi ma imbracasem bine, frigul imi intrase in tot sistemul. Aveam nevoie de mobilitate, in cazul in care eram gasiti, asa ca nu exagerasem cu imbracamintea.
Max avusese ideea sa ne ascundem intr-un motel ce era acum parasit insa, nu mi se parea cea mai buna optiune.
Singurul avantaj era ca nu exista curent electric si le-ar lua ceva sa ne gaseasca, chiar si cu lanterne. Existau multe locuri in care ne-am putea ascunde si intunericul era de partea noastra, caci imbracasem haine complet negre. Le comunicasem si celorlalti unde vom merge, in cazul in care Amer ii va gasii pe ei primii. Max nu digerase prea bine ajutorul din partea lui Amer, dar momentan, el era singura noastra salvare.
Am intrat in motelul ce parea ca sta sa cada si am inceput sa baricadam usile, atat cat se putea. Pusesem tot felul de capcane improvizate, cum ar fi dulapuri ce vor pica imediat ce usile se vor deschide. Ne ascunsesem in pod, unde erau depozitate multe lucruri si eram greu de vazut.
Datorita micutelor ferestre puteam vedea daca cineva se apropia. Asta doar in cazul in care foloseau lanterne, caci era bezna.
Pierdusem notiunea timpului si teama din interiorul meu crestea tot mai mult. Speram doar ca si ceilalti erau bine.
- Nu o sa reusim, ne vor gasii, soptesc ceea ce imi statea pe limba de ceva timp si cu greu observ incruntatura de pe chipul lui Max.
- Iubito, a trecut ceva timp si inca nu au ajuns la noi. Arabul trebuie sa ajunga, daca a plecat cu adevarat atunci cand mi-ai spus tu, iar au le-am transmis asociatilor mei ca am nevoie de ajutor. S-au pus in miscare imediat. Trebuie doar sa mai rezistam cateva ore, nu ceda acum, ma roaga si ma saruta pe frunte.
- Max! Lumini! Strig facandu-i semn putin mai in departare. Cineva se apropia de noi.
- Bine, uite cum facem, spune luandu-mi fata in palmele lui. Tu iei arma, caci tinta ta nu da niciodata gres si nu avem gloante multe. Stai aici si impusti pe oricine intra. Letal. Nu eziti si nu incerci doar sa ii imobilizezi. Lasi deoparte tot ce ai invatat la academie si ii ucizi, sau ne vor ucide ei pe noi.
Dau din cap aprobator si imi simt lacrimile ce nu mai puteau fi tinute in frau.
- Eu voi merge jos. Am analizat putin motelul si stiu unde sa ma ascund ca sa ii iau prin spate. O sa-i ucid pe rand, caci sigur se vor despartii ca sa ne caute.
- Max, oftez si izbucnesc in plans, strangandu-l in bratele mele. Nu voiam sa cred ca aici se va termina totul. Nu trecusem prin atatea ca sa ne vina de hac o grupare de idioti arabi.
- Trebuie sa te linistesti si sa te concentrezi pe plan. Trebuie sa tragem de timp, pana restul ajung la noi.
Am privit pe geam incercand sa imi dau seama cati sunt. Era aproape imposibil, caci singura sursa de lumina era insasi luna.
- Cred ca sunt 5 sau 6, il informez pe Max. Si se apropie tot mai mult. Trebuie sa ne pregatim, ii spun si ma apropii pentru un ultim sarut inainte ca tot dezastrul sa inceapa.
Nu puteam gandii logic. Ma temeam pentru viata noastra, deoarece stiam ce fel de oameni vin dupa noi. Mi se parea ca planul nostru e complet stupid si vom murii dupa primele zece minute.
Trag adanc aer in piept, cand aud ceva bubuind de jos si realizez ca au intrat.
Unul dintre dulapuri facuse cu siguranta o victima. Nu erau suficient cat sa omoare vreuna din matahale, insa ii incetinea.
Max imi soptise un "te iubesc" si imi reamintise ca trebuie sa ii omor, apoi disparuse si el in intuneric.
Daca el credea ca ma voi ascunde aici, se insela amarnic. Nu voi sta cu mainile in san si nici nu ma voi ascunde ca o lasa.
Daca este sa luptam, o vom face impreuna.
Mi-am adunat toate fortele si am atasat amortizorul. Am luat in mana singura lanterna ce o aveam, insa nu am aprins-o. Am pornit pe urmele lui Max, ramanand totusi la ultimul etaj. Ii asteptam sa urce, caci era mult mai usor sa ii ucid daca eram deasupra lor.
Am iesit pe scari, fara sa fac nici un zgomot si am tras pe rand, in doi dintre ei, ce stateau unul langa celalalt. Prada usoara, mi-am spus. Ma asteptam la ceva mai mult. Faptul ca ei aveau lanternele aprinse ma ajuta sa vad exact unde sunt pozitionati.
Auzisem un icnet, ce ii alarmase si pe restul si banuiam ca Max ii facuse felul unuia. Am zambit si m-am ascuns dupa o alta piesa de mobilier, imediat ce s-au auzit pasi venind in directia mea.
Adrenalina luase de mult locul fricii si un zambet dracesc imi aparuse pe chip. Tot ce invatasem pana acum isi spunea cuvantul.
Ma simteam motivata sa traiesc. Pentru Max. Pentru noi. Pentru familia ce o vom crea. Pentru prietenii nostri.
Imediat ce unul dintre ei a ajuns in dreptul meu, l-am lovit cu pistolul in cap, apoi am ridicat piciorul, impingandu-l puternic si facandu-l sa cada peste celalalt pe scari.
Am aprins lanterna luminand spre ei si privindu-i direct in ochi, i-am ucis pe rand. Fusesera prea luati prin surprindere ca sa reactioneze si armele lor erau acum imprastiate pe scari. Le-am luat pe amandoua si dupa ce le-am pus siguranta, le-am bagat in spatele pantalonilor. O sa am nevoie de astea mai tarziu. Trebuia sa il caut pe Max ca sa ii dau si lui una, in caz ca nu luase deja si sa vad cati mai sunt.
Am coborat scarile incet, fara sa aprind lanterna, incercand sa fiu atenta la zgomotele din jur. Era o liniste mormantala.
Un metal rece mi s-a lipit de ceafa si am chicotit.
- Elouisse Van Der Hall, maraie acel individ si ma intorc cu fata spre el, fara miscari bruste, cu mainile ridicate in aer, in semn de predare.
- In carne si oase, ii raspund.
- Ai facut mizerie, imi spune aprinzand lanterna si bagandu-mi-o aproape in ochi, facandu-mi semn spre locul unde se aflau cadavrele primilor doi. Esti pregatita sa mori? Ma intreaba ranjind.
- Ce ar fi sa imi indeplinesti o ultima dorinta? Spun incepand sa imi deschid fermoarul gecii cat de senzual se putea si il vedeam inghitind in sec. Aveam sa joc murdar.
- Care? Intreaba analizandu-ma cu aceea privire slinoasa. O cicatrice mare ce ii brazda chipul si un tatuaj cu un scorpion erau vizibile pe gat. Ma facea sa imi doresc sa vomit.
- Mori! Strig si ii prind mana ce tinea arma, ridicand-o in sus si il lovesc cu genunchiul intre picioare, miscare ce il facuse sa scape arma apoi o iau pe cea din spatele pantalonilor, o armez si trag imediat.
La dracu! Asta nu avea amortizor, probabil m-au auzit toti si pe langa asta, ma umplusem de sange din cap pana in picioare.
Am impins cu bocancul cadavrul din calea mea si mi-am tras mai bine maneca gecii, stergandu-ma pe fata.
Mi-am recuperat arma de pe jos, iar pe cea furata am ascuns-o unde fusese si mai devreme. Bun. Acum sa mergem dupa restul, m-am incurajat singura si am stat cateva secunde ascultand daca este vreun zgomot. Din nou, nimic. Dar eu stiam ce insemna linistea aceasta. Insemna ca adversarii mei stateau la panda, iar eu nu aveam de gand sa fac primul pas si sa le ies in cale. Voi face acelasi lucru.
Trecusera minute bune si chiar inainte sa imi pierd rabdarea, ceva se auzise cazand, apoi un strigat infiorator acaparase linistea.
M-am indreptat spre parter, fiind atenta la fiecare pas sau miscare din jurul meu.
Omorasem cinci, iar daca era sa ma iau dupa icnetul de mai devreme, Max omorase unul si el. Deci erau mai multi aici, nu aproximasem bine.
O lanterna era cazuta intr-o incapere ce trebuia sa fi fost receptia. Am ridicat-o si am luminat in jur. Inca un cadavru. Acesta era victima lui Max, caci avea gatul taiat de unul dintre cutitele de bucatarie, probabil.
Am mers mai departe, la fel de atenta si un glont imi trecuse prin dreptul capului. La naiba! Am sarit imediat dupa tejghea si m-am ascuns sub ea.
Auzeam pasi venind spre mine.
Imi venise o idee si nu stiam daca avea sa functioneze, insa puteam incerca. Am luat unul dintre obiectele de langa mine, ce parea o cana dupa cum simtisem si l-am aruncat in cealalta directie, incercand sa ii distrag atentia.
Pasi s-au oprit, iar cand matahala pornii in cealalta directie, am iesit, am aprins lanterna si am tras. Trei gloante. Caci nu nimerisem din prima.
Primul pe langa, al doilea in umar, iar al treilea in inima. Risipa curata, insa țelul fusese atins. Individul picase lat.
O mana imi inconjurase talia si am simtit una dintre armele de la spate smulsa de la locul ei.
Aerul mi se blocase in piept pentru cateva secunde.
**********************
Nu stiu cat de bine mi-a iesit partea asta :)) poate trebuia sa detaliez mai mult. Ce spuneti?
Kisses
