Mi-am scuturat capul, și mi-am șters fruntea transpirata.
Am privit în jur și deși nu era aici nici un Amer psihopat încă tremuram.
M-am cuibărit în brațele lui Max, prinzându-i strâns gulerul cămășii. Îl țineam atât de aproape ca îl sufocam, dar aveam atât de multă nevoie.
Eram conștientă ca visasem, acum, dar păruse atât de real. Fusesem stresata și mintea mea o luase razna. Cosmarul era doar rezultatul agitației mele, însă nu puteam sa nu mă gândesc ca s-ar putea întâmpla în realitate.
"Dacă ar fi sa aleg între viața ta și a mea, va fi mereu a ta." Știam ca asta e ceva evident intre noi. Oricât vorbisem despre cum ne vom proteja pe amândoi, în cazul unei alegeri obligatorii răspunsul era clar. Fiecare l-am fi ales pe celălalt.
- Încă tremuri, iubito! Constata Max, prinzându-ma și mai strâns în brațe. Ce ai visat atât de urat? Mă întreabă și m-am uitat la el îngrozită. Nici nu vroiam sa mă gândesc.
- Sunt doar stresata. O sa fiu bine după ce ajungem la bar.
- Legat de asta...vrei să locuim în bar? În veche mea camera? Am putea cumpăra o casa a noastră, sa o facem cum dorești tu.
- Nu. O sa facem asta abia când totul se termina. Pana atunci mă simt mai bine în bar.
- Cum vrei tu iubito, spune luându-mi o șuviță de par pe care mi-a asezat-o după ureche.
- Te iubesc! Simt nevoia să îi reamintesc și îl sărut cât de tandru pot eu.
- Și eu te iubesc, incredibil de mult! Îmi răspunde sărutându-ma și el, iar și iar. Mașina nu parcase în fața aeroportului și intrase prin spate, direct spre pistele cu avioane private.
Se oprise chiar lângă avion, deci scăpasem de agitația din aeroport. Am tras aer adânc în piept amintindu-mi partea din vis unde trebuia sa îl părăsesc pe Max.
Cel puțin ceva fusese real, dacă nu reușim acum, nu o vom mai face niciodată.
- Iubito, indiferent la ce te gândeşti sau ce ai visat de te-ai speriat atât de tare, nu e real. Vom pleca în New York. Nu ne mai poate oprii nimic. Avionul a fost păzit non stop, aeroportul e înconjurat de oamenii mei... nu se poate întâmpla nimic.
Am aprobat din cap și am urcat în avion. Era unul mic, avea doar doua separee și un fel de loc de pierdut vremea.
- Ne așezăm pe scaune iubito. Trebuie să mănânci ceva.
- Și tu la fel! I-o întorc eu și îl aud chicotind.
- Vom manca împreună!
Ne-am asezat pe doua fotolii ce erau unul lângă celălalt și ne-am pus centurile de siguranță așteptând decolarea.
- Exact la fix! Îl aud pe Max bolborosind și zâmbind șiret.
- Ce? Întreb curioasa.
- Arabul tocmai si-a făcut apariția. Puțin cam târziu totuși.
Aproape m-am înnecat cu sucul meu de piersici auzind ca e aici, însă Max mă calmase imediat.
- Stai liniștita iubire, suntem deja în aer. Avionul asta e acum pentru el doar o urmă pe cer. Totul a mers exact cum plănuiam.
Mâncasem aproape pe nerăsuflate simtindu-mă în sfârșit libera. Deși încă nu eram complet, parcă mi se luase o piatra de pe inima. Eram entuziasmată să ajung la bar, sa îmi văd prietenii și sa merg pur și simplu în dormitorul lui Max. Iubeam camera aia și barul ăla și tot New York-ul. Îi venea efectiv sa țopăi.
- Mergem în pat iubito? Va fi un zbor lung, trebuie sa ne găsim o ocupație.
- Mhm, spun trăgându-l după mine în una din camere. Imediat ce am intrat am început sa îl sărut nebunește, cu atât de multă pasiune ca devenea palpabilă.
