BELL:
Am ieşit din biroul lui Max trântind puternic uşa. Aproape o lovisem pe secretară când o deschisesem şi îmi părea rău că nu dădusem mai tare. Am împins-o puternic lipind-o de perete şi punându-mă în faţa ei, fixând-o cu cea mai ucigătoare privire pe care o avusesem până acum.
- Să nu îndrăzneşti să-mi stai vreodată în cale, târfă! i-am spus strângându-i puternic braţul. Nu ştiu de unde venise toată forţa, dar în acel moment ştiam că dacă vroiam, aş fi putut ucide-o cu o singură mână.
- Ce-ai crezut? Că e doar al tău? pufneşte ea într-un râs demn de un om cu probleme mintale. Nu ştii nimic despre el, spune apoi.
- Tu nu-i cunoşti deloc trecutul, nu-i aşa? mârâi înapoi spre ea, oferindu-i un zâmbet superior. A fost doar al meu atât de mult timp, ce te face să crezi că nu va fi din nou, acum că m-am întors?
- Simplu! Nu mai e acelaşi pe care l-ai lăsat tu.
- Mhm, atunci de ce nu e cu niciuna dintre voi? Vă folosește pe fiecare, dar nu vă oferă nimic. De ce te consideri atât de importantă, când eşti doar una dintre restul zecilor de femei? Pregăteşte-ţi bagajul. În curând vei fi concediată! îi spun, apoi îmi dau părul pe spate şi păşesc spre ieşire.
Max ieşise şi el, îl auzeam ţipând la ea, dar nu aveam de gând să mă opresc. Auzisem destule pentru o singură zi! Nu vroiam să aflu mai multe.
Se îndrepta cu rapiditate spre mine și puteam sa îi văd privirea disperata ca mă va pierde. Am urcat în lift, așteptând ca ușile sa se închidă înainte sa apară, dar nu avusesem noroc. Era chiar în fata mea.
- Nici nu îți închipui ce ai început, Max, îi spun zâmbindu-i. El doar mă privea terifiat dar totuși surprins de faptul ca nu țip la el, nu plâng și nu reacționez. Înăuntrul meu îmi venea sa zbier din toți plămânii, sa îl lovesc și sa îi reproșez ce putuse sa îmi facă și cât de mizerabil a acționat. Dar era prea puțin. Urma sa îmi iau revanșa.
- Vrei să te joci, hmm? Sa înceapă jocul atunci! Îi lansez totul ca pe o provocare chiar înainte ca ușile liftului sa se închidă de tot și sa plec din clădirea asta. Simțeam ca mă sufoc.
Eram atât de supărată și de dezamăgită. Mă așteptam să fi fost un dezastru în tot timpul acesta, sa își fi făcut de cap, mă așteptam la orice, mai puțin sa facă sex cu alta, după ce făcuse dragoste cu mine. Știam ca era dragoste, eram convinsă că mă iubea și nu puteam să înțeleg de ce dracu făcuse asta. Mă tradase ca un nemernic, mă înșelase și durea al naibii de tare.
Max Hell se jucase cu mine.
Urcasem în mașină trantindu-mi geanta pe celălalt scaun și îmi trecusem mâna prin par. Și acum ce? Ce naiba se presupune ca ar trebui să fac? Sa mă prefac ca nu s-a întâmplat? Nici nu îl mai pot privii în ochii, fără sa îmi imaginez cum i-o trăgea secretarei.
Mi-am sprijinit capul de volan psihic epuizată. Îmi auzeam telefonul sunând încontinuu și știam deja cine ar putea fi. Fie Max disperat sa îl ascult, ceea ce nu aveam de gând să fac, pentru că la dracu cu el, nu avea nici o scuză! Fie era Amer, ca să afle unde sunt, și nici asta nu vroiam sa fac. Mă saturasem. Aveam doi bărbați complet nebuni în viața mea! Un nemernic mincinos și fustangiu și un obsedat de control.
Am lăsat telefonul sunând în mașină și m-am îndreptat spre trupa de motocicliști din fața mea. Aveam o nevoie incredibilă sa îmi iau gândul de la dezastrul ce îmi acaparase mintea. Adrenalina era mereu o scăpare. În plus, îmi lipseau al naibii de mult cursele. Ca agent sub acoperire, dar și ca adolescenta răzvrătita avusesem parte de cele mai nebunești lucruri. Ca sa mă infiltrez pe lângă anumiți infractori trebuia sa particip la tot felul de curse, la jocuri din cazino, să fiu dealer de droguri sau să dansez în cluburi. Oricât de bun ai fi, lucrurile acestea te prind, îți intra în sânge și dacă nu ajungi să le urăști, sigur ajungi sa le iubești. Așa făcusem eu. Mă îndrăgosteam pe zi ce trece tot mai mult, fie de adrenalină și de viața de noapte, fie de infractorul meu, Max. Ajunsesem lângă mulți mafioți atrăgători, însă nu văzusem în ei nimic. Pana la el. Nenorocitul pentru care îmi dădusem dracu întreaga carieră, fără sa regret.
