Panica se instalase in tot sistemul meu.
Nu eram capabila sa ma mai gandesc la nimic, decat la faptul ca aveam sa pierd totul, inclusiv viata.
Chiar cand credeam ca voi incasa un glont, trei dintre scorpioni s-au alaturat celui care ma ajutase si si-au indreptat armele spre cei ce imi amenintau prietenii.
Nu ma puteam linistii, nu mai vedeam nici o scapare. Ramasesem cu arma in mana, indreptata spre nicaieri, privind in gol. Eram oricum depasiti. Amer nu ajunsese la timp.
Ma simteam slabita si incapabila sa mai lupt. Lumea in care intrasem ma inghitea cu totul si ma pierdusem in intuneric. Nu mai vedeam lumina. Mi se parea imposibil sa o mai gasesc, nu dupa ce sacrificasem doi dintre ai nostri.
Max inca zacea inconstient, dupa ce unul dintre ei il lovise. Nu ma gandisem niciodata la acest moment. Desi viata mea atarnase de nenumarate ori de un fir de ața, nu imi inchipuisem niciodata cat avea sa fie de dureros.
Ii auzeam pe scorpioni certandu-se in limba lor si simteam ca cedez psihic. Totul era mult prea mult si mult prea rau.
M-am intors cu spatele incercand sa alung totul din jurul meu si mi-am dus mainile la urechi. Nu voiam sa mai aud sau sa vad nimic. Nu mai puteam suporta. Ma straduisem sa nu clachez, dar cedasem. Ultimele ore au fost mai rele decat cel mai urat cosmar. Nu puteam sa imi sterg de pe retina imaginea celor doi, prabusindu-se pe podea. Imi simteam mainile patate de sangele lor. Simteam din plin vina, apasandu-mi puternic pe piept. Ma chinuiam sa mai respir si tot corpul ma durea.
Sunetele unor impuscaturi au rasunat in incapere si acela fusese momentul cand imi dorisem sa se termine totul. Nu puteam sa imi intorc privirea. Nu voiam. Nu voiam sa vad si sa mai aud nimic. Imi era teama de ce ar putea fi, cum nu imi mai fusese niciodata.
Am inchis ochii si brusc totul devenise vag. Auzeam zgomotele, dar nu puteam distinge voci. Ma simteam de parca totul era departe. Ma lasasem cu totul in bratele intunericului.
Mi-am dus mana peste inelul de pe deget si l-am mangaiat pentru ultima oara, lasand lacrimile sa curga necontenit.
"Poate in alta viata", mi-am spus in gand si mi-am dus arma la cap. Voiam doar sa nu mai simt nimic. Sa dispara frica, neputinta, durerea, sentimentul de vinovatie, totul.
Eram pregatita sa apas pe tragaci, cand am fost trasa de mana si glontul ce trebuia sa-mi curme suferinta, zburase undeva in tavan.
Incepusem sa ma zbat si sa lovesc haotic in toate partile. Voiam doar sa dispar, pentru totdeaua si pana si acest lucru imi fusese luat.
- Sa nu indraznesti sa faci asta! Imi spune cineva si imi ia cateva secunde sa realizez a cui era vocea.
Ma trezisem la realitate instant, de parca cineva m-ar fi trezit dintr-un somn adanc cu o galeata de apa rece.
Am inceput sa plang si mai tare si mi-am dus bratele in jurul gatului sau, agatandu-ma cu totul de trupul masiv. Corpul meu era moale ca gelatina si nu ma simteam in stare sa misc un singur deget. Ma lasasem cu totul in bratele lui, lasandu-mi suspinele sa sparga linistea. Cel putin, in mintea mea era liniste. Cumva, ma rupsesem de realitate, de tot ce se intampla in jurul meu. Eram ametita si aveam impresia ca totul se invarte cu mine, iar corpul imi era lipsit de puteri.
El si-a pus bratele in jurul meu, sustinandu-mi greutatea, apoi buzele lui mi-au sarutat fruntea. Inca nu eram pregatita sa privesc la ce a ramas in urma ultimelor impuscaturi.
- Sunt aici acum, o sa fi bine! Imi spune si ma lipeste mai bine de pieptul lui.
Niciodata nu ma bucurasem atat de mult sa il vad.
- Ai intarziat, Amer! Soptesc fara vlaga, insa nu ma misc din bratele lui. Teama ce mi se instalase in tot corpul, nu disparuse, ci se amplificase. Stiam ca pericolul disparuse, insa nu stiam ce victime mai sunt si nu voiam sa stiu.
- Spune-mi doar ca n-a mai murit nimeni, sau ucide-ma acum, il rog. Nu mai puteam suporta sa vad alt cadavru.
*************
Este un capitol scurt, insa nu am vrut sa pun si continuarea tot aici. Sper ca am reusit sa va transmit emotiile personajului.
Ce credeti ca se va intampla? Cine credeti ca a mai patit ceva? Vreau sa aflu parerile voastre 🖤
