Jocul Pasiunii - II Seducţie Toxică

34. King & Queen

Ajunsesem iarasi in ipostaza de mai devreme. Cu o arma lipita de tampla, insa acum nu mai reprezenta nici un pericol. Recunoscusem imediat bratul ce se incolacise in jurul meu si buzele ce mi se lipisera de gat.

- Nu ai fost atenta, iubito! Ma cearta si ma intoarce cu fata spre el, inapoindu-mi arma.

- Sau poate ca trupul meu nu te percepe ca un pericol, Max Hell, ma apar zambind.

- Asa a inceput totul, nu-i asa? Cu mine punandu-ti pistolul la tampla si cu tine cucerindu-ma pentru totdeaua, cand ti-ai muscat buzele si mi-ai ras in fata, spune amintindu-mi de prima oara cand ma amenintase cu un pistol.
Mi-a spus ca sunt cea mai nebuna femeie pe care a cunoscut-o si m-a sarutat fortat, ca o bruta, atunci. Scena se mai repetase de cateva ori, sfarsindu-se de fiecare data la fel, cu noi doi sarutandu-ne flamanzi.

- Ti-am dat putin lumea peste cap, continui eu jocul, chicotind si agatandu-ma de gatul lui.

- Mi-ai demolat-o cu totul. Si pentru asta vreau sa te casatoresti cu mine, spune si incepe sa scotoceasca in buzunar, scotand o cutie neagra de catifea. Mi-am dus mainile la gura, muta de uimire, cu arma inca in mana si plina de sangele celui pe care il omorasem mai devreme. Scena nu era cea mai romantica din lume, insa era ceva ce ne caracteriza total atat pe noi, cat si relatia noastra, ce nu fusese niciodata normala, ci cel
mai nebunesc lucru ce ni s-a intamplat amandurora.
Asa fusese totul intre noi. Un razboi, un joc al pasiunii si al seductiei, un drum in cerc, undeva intre infern si paradis.
Se asezase in genunchi in fata mea, deschizand cutia, in care era frumos asezat un inel, pe care il puteam vedea perfect datorita lanternei ce statea indreptata spre noi. Eram surprinsa. Nu ma asteptasem sa ma ceara intr-un astfel de moment.

- Vrei sa fii regina iadului meu? Rosteste si simt cum plutesc deasupra norilor. Inima imi batea atat de tare, de parca ar fi vrut sa imi iasa din piept si sa se lipeasca de a lui.

Amandoi eram coplesiti de emotii, asa ca am lasat faptele sa vorbeasca pentru noi. Am dat aprobator din cap, simtind cum ochii incep sa imi lacrimeze, insa de aceasta data de fericire. Imi mai ceruse odata sa ma casatoresc cu el, insa atunci aveam alt inel pe deget. Cel de la Amer.
Acum, insa, nimic nu ne mai statea in cale.
Totul parea acum departe de noi. Problemele. Grijile. Pericolul. Totul se estompase si singurii care contam eram noi si fericirea noastra.

M-am asezat langa el, cuprinzandu-l cu totul in brate si cautand sa il sarut pentru a intelege fericirea pe care nu mi-o puteam exprima in cuvinte. Ii simtisem zambetul pe buze, atunci cand il sarutasem, iar mana lui o cuprinsese pe a mea, punandu-mi pe deget inelul, ce era probabil de aur alb si avea diamante albe micute incrustate in el. Nici macar forma nu era a unui inel obisnuit de logodna. Avea forma unei coroane ce in centrul ei, forma o inima. Vorbise serios cand imi ceruse sa fiu regina iadului sau si nu credeam ca pot fi mai fericita de atat.

Primisem pentru totdeaua inima lui Max Hell.

In mintea mea se derulau cele mai frumoase clipe petrecute cu el, iar cele rele isi pierdusera treptat intensitatea, disparand undeva in neantul fiintei mele.
Stiam ca acel inel era o de fapt o promisiune. Il luase cu el caci se temuse ca nu va apuca sa mi-l ofere.
Urma un nou inceput pentru noi, daca aveam sa trecem peste noaptea aceasta. Si o vom face.
Impreuna.

O alta bubuitura se auzise si ne facuse pe amandoi sa tresarim. Ne-am asezat spate in spate, cu armele in mana, scanand toata zona.
Chiar cand eram pregatita sa trag spre intrus, am realizat ca este doar Ailyn, urmata de Eric si Dennis.

- Ce cautati aici? Ii intreb confuza. Stabilisem sa se ascunda.
Observasem o zgarietura zdravana pe bratul lui Ailyn, unde ii era taiata chiar si geaca groasa.
M-am apropiat de ea, intreband-o daca este bine, insa imi daduse de inteles ca este "un fleac".

- Pe noi ne-au gasit. Eu si Jer a trebuit sa ne despartim. Am decis ca ne vom intalnii toti aici, avand in vedere ca am eliminat cativa dintre ei si pe restul ar fi mai usor sa-i ucidem daca ne-am unii.
Am dat aprobator din cap si voiam sa o intreb daca stia ceva de ceilalti, insa din nou, fusesem intrerupti.
De data aceasta nu mai erau de ai nostri, ci nenorocitii aceia de arabi. Au intrat direct tragand si fiecare am sarit dupa obiectele de mobilier, incercand sa ne protejam.
Eric imi facuse semn sa tragem deodata si am facut intocmai. Am iesit tragand din ambele parti si i-am luat putin prin surprindere. Pe vremuri, eu si Eric faceam o echipa excelenta. Ne intelegeam din priviri in aceste situatii si ne asiguram mereu spatele unul altuia. Aruncasem cealalta arma pe care o aveam spre Ailyn cand au iesit si restul si incepuse un adevarat macel.
La dracu! Erau mult mai multi decat crezusem.
Si cand credeam ca nimic nu ma mai poate surprinde, din spatele lor aparuse Amaris. Am privit-o speriata, caci nu trebuia sub nici o forma sa se afle aici.
Mi-a zambit scurt si a profitat de avantajul ca nici unul nu o observase, tragand in toti. Chiar avea cea mai buna arma. Nu m-as fi gandit niciodata ca stie sa traga in felul acela. Ne usurase treaba cu mult.
Il lovise pe ultimul ramas in viata, ce era incoltit de noi toti, facandu-l sa scape arma, apoi venise in fata lui.
Credeam ca este o fandosita, nici de cum Printesa Razboinica. Il lovise zdravan intre picioare, facandu-l sa cada in genunchi in fata ei, apoi ii lipise arma de tampla.

- Cati mai sunt? Il intreaba cu scarba, privindu-l fix in ochi, insa acesta refuza sa raspunda.
Nu puteam sa ma obisnuiesc cu Miss Eleganta in felul acela. Cu corpul manjit de sange si privirea ce nu exprima nici o emotie. Era ceva nou la Amaris. O parte pe care nu mi-am imaginat niciodata ca o are.

- Te mai intreb pentru ultima data. Cati mai sunt? Depinde de tine cat de lenta si dureroasa va fi moartea ta, rosteste si trage un glont in piciorul acestuia, pentru a se face inteleasa.

- Atat de multi, ca sunteti ca si morti, rosteste chinuit de durere, apoi o bubuitura se aude si acesta se prabuseste la picioarele lui Amaris. Eric il impuscase in cap.

- Nu o sa vorbeasca. Poti sa ii torturezi oricat, nu vor ceda, explica Eric si ii dadeam dreptate. Nu ar fi putut niciodata sa scoata vreo informatie de la oamenii acestia.

- Frumos inel, imi sopteste Ailyn, facandu-mi cu ochiul si ceva imi spunea ca ea stiuse despre toate astea.
Am chicotit si mi-am privit mana, admirand bijuteria.
Alt val de arabi intrasera si am fost nevoiti sa ne ascundem, din nou. Ailyn fusese ranita la acelasi brat, insa de aceasta data de un glont.
Un glont trecuse chiar pe langa capul meu, iar altul zgariase piciorul lui Max. Lucrurile incepeau sa devina din ce in ce mai rele pentru noi. I-am facut semn lui Amaris sa ramana ascunsa si am inceput sa trag in orice apucam. Eric ma urmase indeaproape si la scurt timp fusese nimerit.
Un moment de neatentie fusese suficient ca arma sa imi zboare din mana, cand un glont ajunsese chiar in ea.
Eram terminati.
Unul dintre ei le facuse semn celorlalti sa se opreasca si venise spre mine.
Acum nu mai erau sanse de scapare. Am inghitit in sec si am inchis ochii, asteptand sa ma pierd in intuneric pentru totdeaua.

****************

Ce credeti ca se va intampla in continuare?