Încă mă sprijineam cu mâinile de masă, iar corpul îmi înţepenise în aceiaşi poziţie pe care o adoptasem când vocea lui s-a auzit.
Priveam acum drept în ochii lui şi-mi puteam simţii genunchii cum ameninţă să cedeze din cauza amalganului de emoţii ce-mi străbăteau întreg sufletul. Mi-am dus din instinct mâna în dreptul inimii, nici măcar mie nu-mi putea explica acest gest. Ştiu doar că-mi simţeam inima bătând repede şi puternic.
A dus spre buzele sale paharul ce tocmai îl confiscase din mâinile mele şi a sorbit câteva guri zdravene din el. Eu eram hipnotizată şi încă mult prea incapabilă să reacţionez cumva. Încă mă întrebam dacă asta era real, sau era doar imaginaţia mea care-şi bate joc de mine în ultimul hal? Dar nu, trebuie să fie real. Pot să-i simt parfumul, nenorocitul ăla de parfum care mi-a distrus orice speranţă că îl voi putea uita vreodată pe Max Hell. Ce femeie ar putea să-l uite, odată ce l-a avut, odată ce a simţit cum e să fii iubită de el?
Părul lui era puţin mai lung şi mai întunecat, dacă aşa ceva e posibil. Era aranjat în stilul său caracteristic, ciufulit neglijent, cu şuviţe răzleţe. Purta o pereche de pantaloni negri, sculptaţi pe picioarele sale bine lucrate şi deşi era cu faţa spre mine, poţi să-mi imaginez cum arată fundul lui. Prea mult pentru sănătatea mea mintală. În plus, cămaşa albă cu câţiva nasturi deschişi nu mă ajuta deloc. Am înghiţit în sec, mutându-mi din nou privirea pe chipul său. Atitudinea sa îmi amintea de cum era la început, când încă nu aveam o relaţie şi îşi păstra mereu aceiaşi expresie fie neutră, fie excitată, iar acum părea puţin din amândouă.
În alte circumstanţe i-aş fi sărit în braţe, dar dacă mă respinge? Amer era la câţiva metri de mine probabil, iar el e imposibil să fi venit neînsoţit. Dacă voi afla că are o iubită şi a venit să mă salute doar din politeţe? Oh, doamne, numai gândul la asta îmi vine să-i caut deja însoţitoarea şi să mătur cu ea pe jos, înainte să apuce să-l sărute sau îmbrăţişeze vreodată în faţa mea.
Aş fi dat orice să spună ceva, dar afurisitul ăsta tăcea intenţionat. Vroia să vorbesc eu, iar el se holba pur şi simplu. El e cel care apare şi mă ia prin surprindere şi se aşteaptă să fiu tot eu cea care vorbeşte? Totuşi o parte din mine încă spera ca tăcerea lui se datorează faptului că emoţiile îl acaparase. În momentul acesta, nu mai aveam forţa să fac absolut nimic şi nu ştiu cât o să-mi mai reziste inima, pentru că pare că în curând va exploda. Îl observam înghiţind în sec şi fâstâcindu-se şi nu m-am putut întreba decât dacă şi el simte ce simt eu acum. Eram convinsă. Nu o să-mi uit niciodată marea mea iubire.
Ochii mei s-au umplut de lacrimi numai gândindu-mă la asta, la faptul că-l am pe el din nou în faţa mea. Până când nu mă sunasem, nici nu speram să-l mai văd vreodată. Mi-am amintit tot ce-mi spusese în acel mesaj vocal şi am lăsat capul în jos.
- Te rog, nu mai plânge vreodată, îmi şopteşte încet, apropiindu-se încă puţin de mine, dar nu suficient. L-aş fi vrut mult mai aproape. Mi-am şters imediat lacrimile ce-mi apăruseră în colţurile ochilor şi mi-am ridicat din nou privirea spre a sa.
Mâna lui ajunsese subtil peste a mea, când am întins mâna după un pahar. Am rămas holbându-mă la modul în care mâna lui o atingea pe a mea. Până şi cel mai minor lucru, ca şi acesta îmi trimitea 1000 de fiori în tot corpul şi mă făcea să ard pe interior. L-am iubit atât de mult pe omul ăsta că doare. Aş fi o ipocrită să spun că l-am uitat vreo secundă. Mâna lui s-a tras brusc de pe a mea, luând un alt pahar pe care l-a băut imediat. Gândul mi-a sărit imediat la o posibilă iubită de a lui, pe care nu vrea să o supere. Altfel de ce şi-ar trage în felul acesta mâna? Mi-am muşcat buza frustrată. Eram mult prea frustrată şi.. dezamăgită. Idioata de mine, la ce mă aşteptam? Să mă aştepte pe mine după ce l-am părăsit atât de urât? După ce am fost atât de dură cu noi şi ne-am condamnat fără ca măcar să-i dau dreptul la obiecţii? Bineînţeles că are pe cineva şi la fel şi eu. Fie că îmi doresc sau nu, Amer şi cu mine ne vom logodii, iar el e prin zonă. Astfel de gesturi nu mai sunt potrivite între noi, cu toate că buzele mele s-ar lipii acum de ale lui fără vreo jenă.
