24. Viciu

7.4K 447 23
                                    

- Max... șoptesc cu vocea tremurându-mi, sigura că el era, însă încă surprinsa. Credeam că nu vrea să mă mai vadă, că are nevoie de timp.. ce naiba de joc era ăsta? Ce cauți aici? Întreb iarăși imediat ce îmi revin din șoc, căci numai privirea lui îmi furase orice cuvânt.

- Nu ti-am lipsit? Sau te-a consolat Amer?
Îmi închid ochii pentru câteva secunde, încercând să îi ignor reproșul. Îmi venea să îl plesnesc, dar mă abținusem. În fond, vroiam să ne împăcăm, nu să ne certăm mai rău.

- Spuneai că vii mâine!  Il mustrez, ignorând complet comentariul lui în legătură cu Amer. Preferasem să mă prefac ca nici nu am auzit, decât să pornesc o dispută cu el pe tema asta.

- Am mai spus și că nu vreau sa vii la bar. Și tu ce faci? Îți iei o lenjerie a naibii de sexy și te pregatesti intens ca să îmi zăpăcești mințile, din nou. Nici măcar nu aveai de gând să aștepți pana mâine, diavoliță ce ești! Vroiai să o faci acum!
Nu reușisem să îmi abțin zâmbetul de femeie vinovata auzindu-l cât de mult se ofticase ca nu l-am ascultat.

- Dacă nu doreai sa mă vezi și ești așa de supărat că nu te-am ascultat, ce cauți aici?

- Am vrut... începe să vorbească apoi se oprește chiar în mijlocul propoziției. Evident că nu avea nici o explicație. Venise pentru că  regretase ce a spus. A crezut ca spunând toate acele lucruri se va convinge și pe el însuși, dar nu rezistase.

- Ai vrut ce?

- Eu..Se bâlbâie frustrat.

- Lasă asta, Max! Unde mama naibii ai fost atât de mult timp? Il întreb punându-mi mâinile în solduri și privindu-l țâfnoasă.

- Cred că nu mai ești tu în măsură să ceri explicații!

- Hell, nici să nu te gândești că scapi atât de ușor!

- Nici nu speram.. ar fi păcat să scap când lenjeria asta arata atât de bine pe tine!  Abia aștept să o dau jos.. spune și geme numai la gândul ăsta, în timp ce mâinile lui coboară de pe solduri pe fese.

- Max! Il cert, dând mana lui la o parte.

- Ce?  Credeam că pentru mine te-ai pregătit. De ce nu mă lași să mă bucur de surpriza?

Râd de el și îi îndepărtez mâna pe care bineînțeles, o pusese înapoi imediat după ce am mutat-o prima oară. 

- Surpriza, Max..e doar pentru bărbații cuminți.. așa ca spune-mi, unde mama dracului te-ai ascuns doua nenorocite de săptămâni?

De data asta rade el și îmi prinde brațul, smucindu-mă și trăgându-mă în poala lui.
Aveam buzele despărțite doar de câțiva milimetri de ale sale, uitasem chiar și să respir când întâlnisem dorința din ochii lui. Nu a mai reușit să stea departe de mine nici pana mâine.  Nenorocit mincinos!

- Dacă ți-aş spune ca am fost cel mai cuminte barbat din lume, as primii și un bonus? Șoptește peste buzele mele, trasând linii cu degetele peste spatele meu. 

Mi-am muscat buza și am zâmbit, îndepărtându-mă de el cât să pot vorbii fără să îi ating buzele.

- Ar fi bine să îmi mărturisești acum tot ce ai făcut,  Hell! Pentru că dacă aflu că te-ai tăvălit cu altele..iadul o să îți pară cea mai simpla opțiune.

Rânjește spre mine și îmi mușcă ușor umărul. 

- Aș crede că vrei să mă ții sub papuc...dar să fiu al naibii dacă nu îmi place când preiei controlul. Și dacă îți dorești atât de mult să afli..nu..

- Nu ce? Insist să vorbească mai departe în timp ce mă așez mai bine în poala lui.

- Nici măcar nu m-am uitat după altă femeie. Uneori am senzația că m-ai vrăjit, pentru că mă comport ca un adolescent obsedat și în călduri..când vine vorba de tine. Nu mă pot controla, iubito!

- Ăsta e un lucru al naibii de bun.. Pentru că aș fi luat-o razna dacă mai lipseai mult.

Il văd lăsând privirea în jos, în timp ce mâinile lui îmi slăbesc strânsoarea.  Puteam să simt că mai e ceva. Ceva ce îl macină.

- Vorbește, iubitule, îl indemn mângâindu-i chipul.
Își ridica ușor privirea și trage aer în piept,  rostind apoi întrebarea al cărei răspuns îl macina.

- Dacă nu ajungeam la timp, te-ai fi culcat cu el?

Mă uit la el ca la cel mai mare tolomac din lume și încep sa rad, nici măcar nu mă enervase întrebarea lui.
Îmi duc mâinile pe spatele lui, trăgându-l mai aproape de mine. Mă privea nedumerit, probabil puțin nervos că întrebarea lui mă amuzase în așa fel.

- Ti-am mai spus cât iubesc  partea ta geloasă?  Îi răspund cu aceiași moneda, evitând să îi dau răspunsul la întrebare.

- Nu glumii cu asta. Știu că am făcut multe prostii, am fost un idiot în nenumărate rânduri.. am vrut chiar și să te rănesc,  am fost egoist. Ți-am spus lucrurile acelea ca să te fac să te simți la fel de prost ca și mine.  Dar nu am vrut sa te pierd vreodată.  Adevărul e că am tot încercat să mi te scot din minte,  am crezut că poți înlătura un viciu, găsind altele. Și am găsit zeci, sute..dar niciunul la fel ca si tine, nici măcar unul care să poată să mi te alunge din inimă. Mi-am uitat și numele de multe ori, dar l-am ținut minte pe al tău.   Tu asta ești..un viciu, o obsesie..și sunt dependent.

- Mă îngrozește asta..spun în timp ce mă cuibăresc la pieptul lui, iar mâinile sale mă cuprind cu totul. Faptul că intr-o zi nu ai să mai fi dependent..ca vei fi vindecat..continui apoi.

- E o dependenta iremediabilă, iubito, chicoteste în timp ce îmi mângâie spatele și mă sărută pe umăr. Îmi luase intre degete o șuviță de par ce îl împiedica să îmi sărute gatul, o dăduse pe spate și imediat ce zona rămăsese descoperita, își lipise buzele pe ea.
An gemut lăsându-mi capul în partea opusa, oferindu-i și mai mult loc de sărutat. Îmi plăcea modul în care mă mușca apoi mă saruta tandru, arătându-mi că nu vrea să mă rănească.

- Nu am vrut niciodată un barbat la patru ace, Max. Mi s-au părut mereu plictisitori. Mi-au plăcut întotdeauna golanii și derbedeii. Mi-ai plăcut tu în geaca de piele, intr-o mașină de curse sau pur și simplu pe un motor. Am iubit adrenalina pe care mi-o oferea o viață cu tine. Nu îmi doresc un papagal, vreau un barbat adevărat, vreau pe cineva care să îmi țină mintea ocupată, să mă domine,  să se impună. Nu îmi plac fătălăii! Să îți intre în cap.. nu imi lipseste nimic mai mult decât viața de dinainte. Odată ce trăiești unele lucruri la maxima intensitate nu o sa le mai vrei vreodată altfel. Nu m-as fi îndrăgostit de tine niciodată dacă erai un pampalau la costum. Mi-ai sucit mințile mai mult și mai mult cu fiecare sărut forțat pe care mi l-ai furat.

- Poate nici eu nu m-as fi îndrăgostit de tine dacă nu erai suficient de nebuna încât sa îmi razi în fata și sa mă provoci în timp ce pistolul meu iți țintea inima. Ești făcută pentru mine..nu poți nega asta. Am fost primul barbat din viața ta.. vreau să fiu și ultimul. Îți jur, nu mai calc strâmb niciodată..dar tine minte, oricât de idiot as fi și orice rahaturi as face,  as muri dacă te-ar mai atinge cineva în afară de mine.

Am aprobat din cap, cu lacrimi în ochii și cu sufletul în sfârșit plin.

- Promiți că nu mai lași nimic să ne despartă?

- Absolut nimic! Ești tot ce am..nu am să permit să te pierd.

Înainte să realizăm măcar, putinele haine de pe noi au zburat și ele și ne-am lăsat pradă jocului pasiunii.
Buzele mele se plimbau peste ale lui Max, explorând apoi și împrejurimile: gatul,  umerii, pieptul.
Eram încă pe canapea, deasupra lui,  mișcându-mă rapid, adâncindu-l în mine. Mâinile lui mă ghidau, mărind sau micșorând uneori ritmul. Mă strângea, posesiv, de solduri și fese și îi simțeam orgasmul venind. Nu mă ferisem, îl lăsasem intenționat să își dea drumul în mine. O făcusem numai neprotejat pana acum, iar posibilitatea apariției unui copil nu mă mai speria deloc.
După ce reușisem să ne reglam respirațiile și să ne tragem sufletele, am rostit întrebarea ce îmi acaparase mintea în ultimele clipe.

- Max, tu încerci să îmi faci  un copil?

*****NECESITA EDITARE!!!*****

Jocul Pasiunii - II Seducţie ToxicăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum