BELL:
- Se va întoarce. Știi, nu? Mă încurajează Ailyn, mângâindu-mi brațul și privindu-ma cu compasiune.
- Nu știu, Ailyn. Pare că nu vrea sa fie găsit. Dacă caută deja pe altcineva și vrea să mă uite?
Şatena pufnește și își dă ochii peste cap.
- Siguuur, răspunde ironica. Nu ar putea nici dacă ar vrea. Te iubește, chiar dacă e supărat sau rănit acum. Se va întoarce!
- Au trecut doua săptămâni.. și mi-e teamă, recunosc luând o gură zdravănă din ciocolata mea caldă.
Vremea se înrăutățise în ultimul timp. Era decembrie, iar New York-ul înghețase. Deși în Miami iarna nu era o problema, aici făcea ravagii.
- Ninge iarăși, constată prietena mea zâmbind. Aveam în comun asta, amândouă iubeam iarna. Îmi plăceau sărbătorile și zăpada, însă acum nu mă puteam bucura de ele. Nu până când Max nu se întorcea.
Trecuseră deja doua săptămâni de când nu mai auzisem nimic despre el.
Îl căutasem disperată pe fiecare stradă și bar din zona, în acea zi, însă fără rost. Plecase și nu vroia să fie găsit.
- Iar încerci să îl suni? Întreabă Ailyn deja fără speranță. Nu mă puteam mulțumii cu un mesaj lăsat lui Matt că are nevoie de timp. Nu îi voi da pace atât de ușor. Spre surprinderea amandurora, pentru prima oară, telefonul suna.
Ochii mei și ai satenei se măriră de uimire și amândouă așteptam cuminți să răspundă. Însă totul fără rezultat. Tonul era singurul lucru ce se auzea din partea cealaltă, totuși, făceam progrese. Am lăsat telefonul pe masă, punându-mi mâinile pe frunte.
"Nu pot!" Tresar si ma grabesc sa citesc mesajul primit, însă rămân nelămurită.
- Privește partea bună, măcar iți vorbește! Râde ea, dar mie nu îmi ardea de glume. Inima îmi bătea nebunește și în sfârșit ieșisem din starea de rahat de pana acum.
"Răspunde, Max! Vreau să îți aud vocea. Îmi pare rău pentru tot. Am greșit, dar nu e ceea ce crezi. Te rog, nu mai suport presiunea asta. Întoarce-te acasă!" Îi răspund într-un suflet.
"Mă întorc mâine. Te rog, nu venii la bar. Am nevoie de timp. Relația noastră e toxică pentru amândoi. Nu pot să continui. Nu încă.. vreau să înțelegi. Nu știu dacă mai vreau asta pentru noi. Am trecut prin prea multe ca să mai fie totul așa cum trebuie. Ne-am rănit reciproc." Încep să tremur și îmi simt picioarele inmuindu-se. Nu poate vorbii serios! Nici în ruptul capului nu renunț acum..nici acum, nici altădată. Ochii îmi erau deja plini de lacrimi și Ailyn mi-a tras telefonul din mână, citind ce Max scrisese.
"Vreau să te gândești încă odată la ce îți dorești. Ești dispus să mă împingi în alte brațe? Pentru că să fiu a naibii dacă singurele brațe în care vreau să fiu nu sunt ale tale." Îi scrie ea în locul meu, mai bine decât as fi putut face-o singura. Am tras aer adânc în piept, căci uitasem să respir în clipele trecute.
Am luat ultima gură din ciocolata mea ce fusese odată fierbinte și am lăsat banii pe masă. Brusc mă simțeam epuizată, răvășită și dezamăgită. Doar nu vorbea serios! Nu avea să primească nici măcar o secundă. Aveam să îi bag mințile în cap imediat ce se va întoarce, chiar dacă încă mă dureau cuvintele spuse înainte să dispară.
Ailyn mă condusese acasă și am fost mai mult decât bucuroasă să îmi așez capul pe pernă. Mâine se va întoarce!
Am recitit ultimul său mesaj, căci la celălalt nu îmi raspunsese și nu am putut să nu îi dau într-o oarecare măsură dreptate.
Chiar ne rănisem mult reciproc și cu greu puteam să trecem peste unele momente. Însă, nici măcar așa nu aveam de gând să îi dau timp.
"Vrei timp să mă uiți, Max Hell?" Ii tastez rapid, impulsionată de gelozie și disperare. Să nu îndrăznească să îmi facă una ca asta. Da, trecusem prin iad împreună, însă nici să nu își închipuie că o să ne oprim acum, când suntem aproape de ce ne doream.
Telefonul a vibrat, iar corpul meu se cutremurase odată cu el.
"Despre ce tot vorbești? Știi bine că nu voi putea vreodată. Ești o afurisită șireată și mi-ai intrat pe sub piele."
Zâmbesc, consolandu-mă cu ideea ca nu mă va putea uita, așa cum nu voi putea sa îl uit nici eu.
"Lasă-mă să îți intru în vene!" Îi răspund, folosind expresia lui. Dacă va fi nevoie să îi amintesc lui Max de ce mă iubește, o voi face!
Minutele treceau și sunt sigur ca el își turnase deja băutură în pahar, mesajul meu repetandu-i-se în minte de nenumărate ori.
"Îmi domini deja întreg sistemul. Nu am altceva înăuntru, decât pe tine. Și la dracu cu tine, nenorocită mică, mi-ai sucit mințile de atâtea ori că nu le vai mai putea descalcii altcineva vreodată. Îți savurezi momentul, nu-i așa?"
" Pe deplin. Ce te face să crezi că te-aș lăsa pe mâinile altcuiva vreodată, după ce mi-au trebuit mai bine de doi ani ca să te fac al meu? "
"Doi ani? Căcaturi. M-ai avut de la prima privire. Eu sunt cățelul care s-a purtat după fusta ta."
"Ar fi păcat, nu-i așa? Sa vadă altul ce am sub fustă după atât timp în care tu ai aranjat-o." Îi răspund ironic și pana și de aici, îl pot simții cum fierbe. Te-ai ars, Hell!
"Te ucid, femeie! Să nu te joci cu mine!"
"Drace, Hell! Credeam că te-ai înmuiat de tot. Se pare că vacanța iți priește mai bine decât credeam. Ar fi bine să nu îți fi făcut prea mult de cap, totuși. Am nevoie de un barbat feroce aici, nu de un cadavru." Intru în jocul lui tot mai mult, amintindu-mi de vechile noastre tachinari. Nu vroiam un barbat în costum cu cravata, cum presupuse el. Îmi plăcea al dracu de mult cămașa neagra cu 2 nasturi deschiși, îndesata în blugii lui negri. Și aveam să îi arat cât se înșelase.
Lăsasem telefonul pe marginea patului, căutând ceva mai gros de îmbrăcat. Vroiam să fac o baie fierbinte, să mă pregătesc și să merg la bar. O sa îl ascult pe domnul "AmNevoieDeTimp" și nu voi merge mâine la bar. Voi merge de astăzi, ca să fiu sigura.
Am deschis robinetul, lăsând apa fierbinte să curgă. Nu mă dezbracasem pana cada nu se umpluse.
Eram al naibii de curioasă ce îmi mai scrisese, însă mă torturam singura. Îl voi lăsa să aștepte.
Îmi prinsesem parul într-un coc pe care îl desfacusem mai apoi. Vroiam sa intru cu totul sub apă, vroiam un strop de liniște. Demonii dinăuntrul meu deveniseră mult prea gălăgioși în ultima perioada.
Îmi spalasem, epilasem și cremuisem fiecare bucățică de piele. Hell avea numai decât să îmi reziste, dacă va putea!
Ieșisem încet din baie, complet goală și ștergându-mi parul.
Dădusem drumul la muzică și începusem să caut în șifonier cea mai sexy lenjerie pe care o aveam. Huh, sa te văd acum!
Iau telefonul să citesc mesajele la care mă gândisem în toată ora petrecută în cadă. Spre dezamăgirea mea, era unul singur.
"Nu poți rezista tentației, nu-i așa?" Citesc și mă strâmb, neînțelegând la ce se referă.
"Ce tentație? " trimit și imediat ce aud un beepuit în spatele meu, îngheț, apoi brațele ce îmi cuprinsesera soldurile in următoarea secundă îmi confirmă gândurile.
**************
Păreri multe, multe despre ce credeți ca îi va spune Max, ce va încerca Bell, ce credeți ca se va întâmpla. Lucrurile acestea chiar sunt importante pentru mine. Xoxo
