MAX:
Tot ce îmi aruncase Sonia în faţă acum, era mai mult decât puteam digera. Dacă i-am făcut probleme? Dacă arabul ăla mi-a auzit mesajul şi i-a făcut ceva? O să-l distrug, la dracu! Nu pot să cred că trece prin aşa ceva. E inadmisibil! Sonia mă privea, aşteptând un răspuns de la mine, dar pot să jur că-l ştia deja. Nu ar fi venit aici, dar ar fi avut vreo bănuială că nu voi accepta. Şi bineînţeles că o să o fac! Nu o pot lăsa în mâinile unui bărbat pe care nu-l iubeşte, cu care stă din obligaţie.
- Sonia, eşti sigură că ea... nu-l iubeşte?
- Max Hell, te îndoieşti de instinctul meu matern?
- Şi dacă te înşeli?
- Max, am văzut cum te privea Elouisse pe tine, şi cum îl priveşte pe el. Nu e nici măcar o urmă de asemănare în gesturile ei faţă de el, şi cele faţă de tine. Îmi cunosc fiica, deşi nu suntem atât de apropiate. Şi un orb ar observa reţinerea din gesturile ei. E totul de faţadă! El o obligă, cu siguranţă.
Orgoliul meu se aplauda singur acum. Inima mea bubuia de fericire. Nu iubeşte pe altcineva! am ţipat în sinea mea bucuros.
- Dar oare, pe mine mă mai iubeşte? întreb dându-mi seama că totuşi trecuse ceva timp. Poate nu-l iubeşte pe arab, dar poate nici pentru mine nu mai simte nimic. Dacă nu-i mai trezesc nici un sentiment? Gândul ăsta mă chinuie de prea mult timp, deşi am refuzat să mă gândesc la asta prea mult. Nu ştiu ce era în capul meu să o întreb aşa ceva pe Sonia. E clar că nu ar avea de unde să ştie. Până la urmă Bell nu e o femeie uşor de descifrat, iar dacă doreşte, poate să ascundă orice sentiment.
- Asta e treaba ta să afli. Nu a fost cu alt bărbat, iar pe cel cu care e acum, nu-l iubeşte. Tu ce crezi? Nu am bătut atât drum degeaba. Elouisse e în Miami acum, în vacanţă, cu arabul. Nu ai prea mult timp de pierdut, nu vor sta aici o veşnicie.
- Ce? E în oraş? spun, emoţionat până în măduva oaselor. La dracu! O să o văd! O să o văd după atât de mult timp.
- Da. Am aflat că tu te-ai ascuns Miami şi l-am trimis pe arab cu "afaceri" aici. I-am sugerat să o ia şi pe fiica mea în vacanţă. Desigur, nici nu a bănuit că e jucat pe la spate şi a făcut ce i-am propus. Vreau să înţelegi că nu mi-a fost uşor să vin la tine. Nu te-am plăcut la început, nu te plac nici acum, dar Elouisse te iubeşte, ştiu asta. Iar dacă tu reuşeşti să o faci fericită şi să o scapi de idiotul ăla, ai toată susţinerea mea. Nu spun că ai fi mai puţin periculos decât Amer, pentru că nu eşti, însă e o diferenţă imensă între voi. Tu o iubeşti, iar el e un obsedat, ce o vrea doar pentru alte lucruri. Deci Max, nu mi-ai dat un răspuns.
- Da, spun înainte să deschidă ea gura cu altceva. Tot ce-mi spusese, mă lovise ca un fulger direct în cap. Susţinerea Soniei? Sună al dracu de bine! Nu o prea înghiţeam pe femeia asta înainte, pentru că era mereu împotriva mea, dar văzând-o acum atât de dispusă să facă orice e nevoie pentru Bell, începeam să o plac. În special pentru mintea ageră, probabil se gândise de mult timp să o aducă pe Bell la mine, dar a aşteptat momentul potrivit.
Nu m-am îndoit nici o secundă că nu ar fi o femeie inteligentă, pentru că ea construise alături de soţul ei un întreg imperiu, pe cale legală, ceea ce nu era foarte uşor.
- Deseară e un eveniment caritabil. La ora 20, la hotelul Christal. Vei fi partenerul meu. Să nu întârzii! îmi spune apoi iese.
Dacă cineva mi-ar fi spus că Sonia mă va invita la un eveniment caritabil şi mă va ruga să-i recuceresc fiica, i-aş fi râs în faţă. Lucrurile au luat o întorsătură imensă pentru mine şi nu pot să spun că nu sunt bucuros că o voi avea din nou pe Bell. Mă hotărâsem deja, o voi recupera! Nu o mai las niciodată să-mi scape.
