Am simtit pentru a nu stiu cata oara pe ziua de astazi arma lipita de tampla si mi-am fortat ochii sa nu se deschida si corpul sa nu mi se prabuseasca. Nu eram in stare sa il privesc pe Max. Nu voiam sa vada cum toate sperantele ard in ochii mei si cum frica pe care nu am simtit-o niciodata in felul acela, acum ma acapareaza.
Ceva in mine sperase ca sfarsitul sa nu fie acesta. Sperasem ca inelul lui Max va sta multi ani pe degetul meu.
Desi ma straduiam sa nu arat vreo emotie, lacrimile incepusera sa se prelinga din ochii mei.
Ma gandeam la toate lucrurile pe care mi-am dorit sa le fac si nu am mai apucat.
Eram atat de pierduta in ganduri, incat facusem abstractie de zgomotele din jurul meu, si pana ce o mana nu mi-a prins gatul, nu am realizat ca barbatul vorbise cu mine.
- Te-ai jucat suficient, Elouisse! Imi spune marind stransoarea din jurul gatului meu, fortandu-ma sa deschid ochii. Simteam cum aerul din plamanii mei devine tot mai putin si ma straduiam sa ii dau mainile la o parte.
- Da-i drumul! Striga Max nervos si incearca sa se apropie, dar este imediat oprit de restul scorpionilor.
- De aceasta data, nu mai are cine sa te salveze! Spune suficient de tare incat sa fie auzit de restul, apoi se apropie de urechea mea. Decat daca..tragi suficient de mult de timp, cat sa ajunga Amer, continua, de aceasta data soptind foarte incet.
Il privesc cu ochii mariti si nu imi dau seama exact ce intentii are.
- Doar trage de timp, blondo! Ajutorul tau este pe drum, nu pot face mai mult pana atunci, ma informeaza si desi aerul imi era insuficient, ma simteam usurata. Mai exista o sansa. Una foarte mica si speram ca Amer nu o va da in bara.
- Am o propunere pentru seful vostru, rostesc cu greu si cel care ma sugruma mai devreme, acum imi zambea.
- Ascult, imi spune si iau cateva guri de aer inainte sa spun ceva.
Nu stiam exact cum as putea trage de timp, avand in vedere ca oamenii astia erau trimisi sa ne ucida si nu prea erau interesati de alte lucruri. Cel mai mult ma ingrijora Max, caci el ar putea fi primul ucis. Trebuia sa gasesc o cale sa il fac sa stea potolit.
- Eu sunt cea pe care o vrea. Ei sunt doar..victime colaterale. Sigur nu vreti si mai multe probleme. Daca Max dispare, o sa porniti un adevarat razboi. Vor fi destul de multi asociati de ai lui furiosi ca le stricati afacerea. In plus, sunt sigura ca cel care v-a trimis si-ar dorii sa ma ucida chiar el, in fata tuturor.
- Bell, ce dracu faci? Striga Max, inainte sa fie lovit. Am strans din pumni si mi-am mutat privirea de la el. Nu puteam sa vad asa ceva.
Ii auzeam vorbind in limba lor, insa nu intelegeam absolut nimic. Imi dadeam seama ca cel ce ma tinea se certa cu altii doi, care probabil nu erau incantati de oferta mea, insa altceva nu imi venise in minte.
Toti prietenii mei au fost pusi in genunchi, fiecare cu o arma lipita de cap si ma simteam din ce in ce mai nesigura ca asta va functiona si Amer va ajunge la timp.
Intre timp, alti oameni de ai lor i-au adus si pe restul. Absolut nimeni nu scapase. Erau cu totii aici, inclusiv fratele meu. Max, Amaris, Mark, Dennis, Eric, Sophia, Matt, Charon, Klein, Ailyn, Jer, Vanessa si David. Scena din fata mea era greu de suportat.
- Fa ceva, il rog in soapta pe cel care ma ajuta.
- Fura-mi arma si ameninta ca ma omori daca nu primesti un telefon ca sa vorbesti cu seful. Dar il vei suna pe Amer. Fii rapida si nu o da in bara, sau ramai fara nici unul dintre prietenii tai.
Am incuviintat din cap. Corpul imi tremura teribil si aveam impresia ca nu voi reusii. Ii priveam atenta pe cei care imi supravegheau prietenii si am inghitit in sec. Fie reusesc sa trag de timp, fie ii enervez mai rau si totul se va sfarsii.
I-am dat un cot in stomac barbatului si am luat cu usurinta arma. Ma lipisem de perete, ascunzandu-ma in spatele lui, cu arma lipita de tampla sa.
- Lasati armele, sau inca unul din voi moare! Strig la ceilalti.
- Nu fii proasta, cat tu omori unul, noi ii omoram pe toti, apoi venim dupa tine! Ma ameninta altul, vorbind pocit.
- Faceti ce spune! Le ordona cel din fata mea, insa ceilalti nu ii dau ascultare.
- Tragi de timp, maraie unul spre el. Trebuia sa stim cui ramai loial. Avem noi o alta oferta, papusa. Alege cine moare primul, sau se vor duce toti.
- Lasati armele acum sau trag! Strig disperata, insa fara rezultat. Nu mai aveam timp sa il sun pe Amer, ceilalti s-au prins.
- Problema este, ca nu ne intereseaza un tradator. Asa ca alege, blondino. Sa fie Hell? Sau poate femeia insarcinata? Ma intreaba unul razand, prinzand-o pe Amaris de par.
Eram mai mult decat disperata.
- Tic-tac. Ai 5 secunde sa alegi unul, sau astia doi vor ramane fara cap. Haide sa te motivez putin, imi spune si se duce in dreptul lui Eric.
- Nu! Strig, insa vocea imi fusese acoperita de sunetul impuscaturii si trupul lui Eric se prabusise pe podea. Nu il impuscase in cap, dar sansele ca acel glont sa nu fie fatal, erau infime. Acelasi individ care ii facuse asta lui, se apropiase de Amaris, iar fratele meu incepuse sa tipe.
- Sa inteleg ca nu alegi!
- Stai! Ii cer tremurand din toate incheieturile, cand arma lui era indreptata spre Amaris si imi dau seama ca nu imi voi putea sterge niciodata de pe constiinta urmatoarea alegere. Imi ridic degetul aratator spre David, insa fara a putea privii spre el. Tocmai condamnasem un om nevinovat la moarte si daca nu voi murii si eu aici, ma va omorî cu siguranta vina.
Am inchis ochii cand o alta impuscatura se auzise si alt om isi pierduse viata. Strigatul Vanessei imi ramase intiparit in minte.
- Urmatorul? Ma intreaba iarasi si simt ca innebunesc. Nu o sa pot uita niciodata ce am facut. Nu meritam sa mai traiesc.
- Amer trebuie sa ajunga, ma anunta cel care incercase sa ne ajute, insa nu ma puteam concentra pe nimic.
- Da-mi un minut, il implor pe celalalt, plangand.
- Ea! Spune barbatul din fata mea, aratand spre Vanessa, dar faptul ca el luase hotararea in locul meu, nu imi usura povara. Nu cand alta impuscatura se auzise si stiam ca acel sange era pe mainile mele. Aceeasi persoana as fi ales-o si eu.
- Urmatorul? Continua el si nu mai eram in stare sa fac asta. Nu mai puteam sa aleg pe altcineva.
- Eu! Spun hotarata. Nu mai puteam suporta sa privesc pe cineva murind. Nu mai eram capabila sa mai aud alt sunet al unei impuscaturi.
- Te pastram pentru final. E mai distractiv. In acest fel poate intelegi inainte sa mori, ca nimeni nu pateaza onoarea scorpionilor.
Plangeam in hohote si cand pistolul s-a indreptat spre Ailyn, mi-am indreptat si eu arma spre cel care o facuse si am tras. Am tras prima.
- Idioato! Nu poti sa te inveti minte, nu-i asa? Omorati-i pe toti! Ordona unul dintre ei si trag si in acela.
******************
Ok, restul in urmatorul capitol:)) mai primiti putin suspans.
