unu

100 24 1
                                    

În lumina dimineţii, era acolo, palidă, înlăcrimată. O stea căzută de pe cerul nopții. Îi auzeam suspinele și puteam să o ignor. Ceva m-a atras la ea.

Ochii ei erau roşii, buzele purpurii şi crăpate şi unghiile erau roase. Încerca să-şi şteargă lacrimile cu mâneca de la hanorac, dar ele reapăreau, ochii ei fiind două cascade.

Ieşisem la plimbare, la cinci dimineaţa, pentru că adoram acest moment al zilei şi ea stătea pe treptele unui bloc.

M-am apropiat de ea. Voiam să o întreb dacă este bine, însă ea m-a fixat cu ochii ei negri şi sticloşi.

— Te-ai gândit vreodată la moarte?

//hello.
am schimbat complet ideea cărţii. eu sper să vă placă.
capitole scurte şi ciudate.//

Death WhiteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum