douăzeci şi nouă

19 6 2
                                    

L-am lăsat pe Gali să doarmă cât vrea. Era vacanţa de primăvară. În schimb, eu trebuie să merg la serviciu.

Îi scriu un bilet, îl pun pe frigider, mă încalţ, plec şi încui ușa. M-am uitat în urmă şi m-am gândit la tot. La cum l-am văzut în mijlocul nopţii, îmi imaginam cât de groaznică a fost cearta. Parcă se transforma în mine. Şi eu am fugit de acasă, dar mereu veneam speriat. Mama era bucuroasă să mă vadă, la fel şi tata. În felul lui mai rece.

Am fost întâmpinat de către Adene, cu rânjetul ei specific. De ea mai aveam chef.

— Ce mai e, Axel? Probleme cu fetele? a râs batjocoritor.

Am ignorat-o şi m-am apucat de aranjat produsele şi de agăţat preţurile la oferte. O parte din mine voia să cadă de pe scară.

Gândul a fost alungat. Mi-am continuat treaba. Şi programul abia a început. Voiam să se termine.

//well, iar am idei.//

Death WhiteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum