Zâmbetul lui Mallory era imprimat în mintea mea. Sincer, frumos, rămânea acolo pe veci. Am fost aerian din cauza ei. Adene a făcut treaba rămasă mie şi mă înjura, pentru că eu eram afară, fumând. Curând se termina tura mea. Abia aşteptam să plec acasă.
Brusc, mă trezesc cu Mallory privindu-mă insistent.
— Ce faci? a întrebat relaxată.
— Este evident. i-am arătat ţigara aproape terminată. Dar ce este cu tine aici?
— N-am putut să dorm. Aşa că am ieşit pe geam şi am luat-o pe scara de incendiu, apoi te-am căutat.
— De ce?
— Pentru că mă simt bine cu tine. Parcă eşti un prieten pe care nu l-am avut.
Nici eu nu aveam prieteni. Galilee avea prieteni mulţi. Eram diferiţi. Într-un fel, el era cel mai bun prieten.
— Mallory, a fost frumos ceea ce ai spus. Adică, mă consideri un prieten, deşi sunt oribil.
— Nu eşti oribil. Eşti rănit. Ca mine.
//scuze pentru întârziere. nu am avut inspiraţie. acum, savuraţi capitolul.//
CITEȘTI
Death White
Cerita Pendek❝suntem două suflete ce orbitează în jurul Morții.❞ 2017 ideea îmi aparține @pearlbastard
