Death White

treizeci

Când m-am întors, l-am găsit pe Gali în camera mea. Privea în gol şi părea trist.

— M-a sunat mama. M-a întrebat unde sunt. I-am închis.

M-am aşezat lângă el. Îl înţelegeam, dar o parte din mine spunea că era mai bine dacă se întorcea acasă. La mine nu erau cine ştie ce condiţii. Erau bune, însă nu simţeam că i-ar fi bine lui Gali.

— Vrea să vin acasă. Eu nu vreau. Iar o să se certe.

Am oftat. Nu puteam să-i spun că este o idee bună să se ducă acasă. Copilul care fugea de acasă era prezent în sufletul meu şi îmi influenţa gândirea.

— Ţi-e foame? l-am întrebat.

— Da. Îmi cam este. a răspuns şi s-a ridicat de pe pat.

M-am dus în bucătărie şi am încercat să-i încălzesc unul dintre preparatele gata făcute de la magazin.

Era un moment bun să fumez. Deveneam dependent de asta.

//tot am idei.
mă uit la „Grease" şi râd.//