douăzeci şi şase

25 8 2
                                    

M-am întors la apartament cu Mallory, după ce l-am lăsat pe Gali la tata. Părea foarte trist. Nu mai voia să intre în casă. I-am spus că trebuie și că o să ne mai vedem.
Acum, eu mă simt prost. Avea să suporte iar certurile lor. Toţii nervii, toate cuvintele grele.

- Eşti norocos. mi-a spus Mallory, după ce şi-a ros o unghie.

- Că este fratele meu? am întrebat-o, deşi îmi dădeam seama de răspuns.

- Da. În plus, dacă nu era el, te-ai fi sinucis demult.

- Să ştii că ai dreptate. Dar nu am făcut-o. Te-am cunoscut pe tine. Ai schimbat totul, Mallory.

Mi-a zâmbit şi m-a îmbrăţişat. Nu mai mirosea a spital şi medicamente. Mirosea a mentă. Mi-ar fi plăcut să stau o eternitate în braţele ei.

Fără să mă mai gândesc, am rupt îmbrăţişarea şi am sărutat-o.

//plănuiam să fac asta. haha.//

Death WhiteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum