Mallory a stat la mine. Nu voia să meargă la ea acasă, s-a gândit că eram singur şi aveam nevoie de cineva.
- Nu înţeleg cum stai aici fără să înnebuneşti.
- Simplu. Dar tu cum stai?
S-a uitat la mine zâmbind.
- Pe capul surorii mele. Biata de ea, nu are viaţă şi dă vina pe mine. a răspuns râzând.
Mi se părea groaznic. Mallory nu avea nicio vină. Probabil sora ei era groaznică. Din ce mi-am dat seama. Mi-am amintit când le-am văzut la magazin.
- Te-am văzut cu ea la magazin.
- Ştiu. Mă ia, deoarece îi este teamă să nu am vreun atac de panică. Fac destul de urât şi vecinii ştiu asta.
- Eu mă bucur că eşti aici.
A urmat un moment de tăcere. Mallory m-a privit în ochi. Erau superbi. Mă reflectam în ei.
- Axel, te iubesc.
//ştiu, poate părea ciudat că a spus aşa repede „te iubesc".
hei, ştiu toate alea despre iubire din cărţi.//
CITEȘTI
Death White
Short Story❝suntem două suflete ce orbitează în jurul Morții.❞ 2017 ideea îmi aparține @pearlbastard
