În toiul nopţii, aud soneria. Mă întrebam cine era la ora asta. Era mama mea vitregă care urma să-mi spună că tata e la spital? Oare era tata, să-mi spună că a făcut ceva oribil? Să nu se fi întâmplat ceva rău cu Gali.
Deschid uşa. Era Gali. Arăta oribil. I-am spus să intre. S-a aşezat pe canapea.
— Ce faci aici? l-am întrebat şi m-am uitat la ceas. Este trecut de doisprezece. Eşti bine? Ce s-a întâmplat?
Eram agitat. Nu stăteam locului. Mi-am pregătit o ţigare, dar nici nu puteam să fumez.
— S-au certat. M-am săturat. Doar ţipă unul la altul. Încă mi-e frică, Axel. Încă mă sperie.
M-am aşezat lângă el şi l-am îmbrăţişat. Când era mic era speriat de sunetele puternice, iar când mama şi tata se certau, se ascundea la mine în cameră. Îl distram când glumeam şi ne jucam. Atunci, uita de tot.
— Dormi la mine. Eu o să dorm pe canapea.
— Mulţumesc, Axel. mi-a spus şi mi-a zâmbit.
Am întins canapeaua, mi-am luat o pernă şi o pătură, apoi m-am întins. Gali s-a dus în camera mea, unde a adormit imediat.
Avea nevoie de linişte şi de fratele lui mai mare.
//cel mai lung capitol mor
oare e o idee bună să scriu o carte din perspectiva lui Gali?//
CITEȘTI
Death White
Nouvelles❝suntem două suflete ce orbitează în jurul Morții.❞ 2017 ideea îmi aparține @pearlbastard
