Era în mintea mea. Voiam să o revăd. De aceea am stat treaz toată noaptea. Am umblat prin apartament, am fumat un pachet de țigări, am băut două doze de cola și am urmărit acele ceasului de m-au durut ochii.
La 5 dimineața eram afară din nou. Am inspirat aerul rece și am pornit cu pași repezi spre locul unde am văzut-o. Dar, am găsit-o stând pe banca din stație, tremurând.
— Ce este cu tine aici? am întrebat-o, surprins că era din nou acolo.
— Nu am somn și mă urmăresc. Nu mă lasă în pace. mi-a spus cu vocea ei răgușită. Suna ca o persoană bolnavă mintal.
— Cine? m-am așezat lângă ea.
— Gândurile. Sunt mai rele decât stafiile. Nu mai rezist. și a început să plângă în hohote.
Am luat-o de mână și am dus-o la mine. Un ceai i-ar fi făcut bine. Părea ciudat să iei o fată de pe stradă pur și simplu, însă nu mai puteam. Trebuia să se liniștească. Observasem zgârieturile și pansamentele de pe mâinile ei. Nu puteam să o las așa.
//nu știu ce să trec aici.//
CITEȘTI
Death White
Short Story❝suntem două suflete ce orbitează în jurul Morții.❞ 2017 ideea îmi aparține @pearlbastard
