Death White

cinci

Mă speria, dar mă și fascina. Ieșeam în fiecare zi la cinci dimineața, știind că era prin apropiere. Poate era pe scările blocului unde am văzut-o prima dată sau pe banca din stație, însă era pe treptele blocului unde locuiam. I-am recunoscut vocea. Nu mai era răgușită. În plus, arăta mai bine. Bandajele erau scoase, nu mai avea cearcăne și nu tremura.

- Sunt sub un medicament puternic. Totul e colorat, frumos. și râdea în timp ce spunea asta. Din păcate, este efemer. apoi, am auzit un suspin.

- Nu mai gândi așa. i-am spus și m-am așezat lângă ea.

S-a întors spre mine. Mă privea atent. A tras aer în piept și m-a luat de mână. Mii de fiori reci traversau prin corpul meu.

- Suntem două suflete ce orbitează în jurul Morții. Așa cum Dione și Rhea orbitează în jurul lui Saturn. Moartea are cel mai mulți sateliți. Milioane, poate chiar miliarde de suflete orbitează în jurul ei. Noi suntem printre ele. Cum să nu mai gândesc așa?

//nu vă întrebați ce scriu aici. doar mă plictisesc.//