doisprezece

38 12 2
                                    

Pe scările din faţa blocului. Acolo am găsit-o pe Mallory. Părea o iluzie creată de mintea mea încurcată, dar nu era aşa. Era chiar ea. Stătea cuminte și se uita după mine. 
Când am ajuns, s-a ridicat de pe trepte.

— Unde ai fost?

— La ai mei. Tu ce faci aici?

— Stau. Aştept. Nu mare lucru.

— Aştepţi ca Moartea să te ia? am întrebat-o sarcastic.

— Nu glumi, Axel. Serios vorbesc. m-a privit lipsită de emoţii. Aşa cum eu m-am uitat la mama. Acum ştiam cum se simţea.

Mallory chiar era serioasă în privinţa morţii sale. Cred că ar fi trecut la acţiune acum, aruncându-se în faţa maşinilor.

— Te-ai gândit la moarte, dar te-ai gândit cum te omori?

— Nu am habar. Cert este că vreau să fie rapid. mi-a răspuns, privind în gol.

//capitol ciudat. foarte ciudat.//

Death WhiteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum