Abia m-am atins de mâncare, iar fratele meu mai mic, Galilee, a cerut a doua porție. Nicole se uita îngrijorată la mine, însă i-am spus că totul e bine. De fapt, Mallory era în mintea mea şi aveam impresia că era afară, privind scena desfășurată. O familie care pretindea că este normală. Probabil ea avea o familie normală. Numai ea era mai anormală. Exact ca mine.
— Axel, nu vrei să mănânci? m-a întrebat Nicole.
— Sincer, vreau să plec. i-am răspuns rece.
Galilee mânca liniştit, iar tata ofta zgomotos şi se uita urât la mine. De parcă eram „ăla rău".
M-am ridicat de la masă, fără să mai scot un cuvânt, mi-am luat geaca şi am plecat. Nu mai aveam chef de atmosfera din casă. Îmi părea rău pentru Gali că trebuia să-i suporte.
//am postat după atâta timp. am schimbat şi coperţile. sunt mulţumită de ele.//
CITEȘTI
Death White
Short Story❝suntem două suflete ce orbitează în jurul Morții.❞ 2017 ideea îmi aparține @pearlbastard
