Mă plimbam cu Mallory în parc. Ne ţineam de mână. Eram împreună. Şi eu zâmbeam întruna. Un alt motiv era externarea lui Gali. Nu era nimic serios. A fost un şoc în urma veştii şi i-au spus lui Nicole să aibă grijă cu Gali.
— Suntem împreună. Nu credeam că o să se întâmple. a spus Mallory, privind în jur.
— Eu credeam că o să rămân singur.
— Amândoi am greşit, Axel.
Mallory era drăguţă când zâmbea. Îi stătea bine. Mă determina să zâmbesc. Probabil acestea erau efectele iubirii.
— Sunt mândră de mine. Atacurile de panică au mai trecut, nu mă mai rănesc şi nu-mi mai rod unghiile. Le dau cu lac să nu mai fac asta.
— Eu nu sunt mândru de mine. Nu am redus numărul de ţigări fumate, deşi tu şi Gali m-aţi rugat să le reduc.
— Cu timpul, dragul meu.
Trebuia neapărat să fac ceva în privinţa asta. Acum, mă bucuram de momentul cu Mallory.
CITEȘTI
Death White
Conto❝suntem două suflete ce orbitează în jurul Morții.❞ 2017 ideea îmi aparține @pearlbastard
