optsprezece

31 8 5
                                        

Sunt recunoscător pentru pauză. Este scurtă, dar pot fuma.
Adene, colega mea, era lângă mine şi lua înghiţituri mici din cafea.

— Ce-i cu tine, Axel?

— Nimic. am minţit.

Speram ca Mallory să apară brusc la magazin. Mi-ar fi plăcut să vină, să mai discutăm.

— Haide, Axel! Spune-mi cum o cheamă. a râs şi a aprins o ţigare.

— Nu-i treaba ta.

Şi-a dat ochii peste cap şi a pufăit. Voia să intre înăuntru, apoi şi-a amintit că a aprins o ţigare.

Am terminat de fumat şi am intrat în magazin. M-am apucat de aranjat câteva produse pe rafturi. Mai rău era la case. Seara, oamenii erau şi mai stresaţi. Trebuia să-i tolerez.

Adene a intrat. I-am dat ei sarcina asta plictisitoare. Nu s-a bucurat de faptul că avea de aranjat produse. Nu mai era treaba mea.

//am scris destul de repede capitolul acesta. sunt uşor de scris. am nevoie doar de inspiraţie.//

Death WhiteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum