Death White

şase

Am invitat-o la mine dimineaţa următoare, la cinci. Era prea speriată să-mi răspundă, dar mi-a scris un „da" pe mână şi a fugit.

Restul zilei am dormit. Nu aveam nimic de făcut. Voiam să o văd, voiam să aflu de ce este aşa. Speram să se simtă mai bine şi să nu mai aibă rănile alea.

M-am trezit la trei noaptea. Am bântuit prin casă, privind pe geam. Strada era pustie. Era atât de întuneric, încât îmi vedeam reflexia în geam. Nu m-am recunoscut. Eram ca o fantomă, buzele mele erau muşcate, sângerii, ochii mei păreau lipsiţi de culoare. Toate astea arătau că aveam nevoie de somn. Nu aveam nevoie de asta. Aveam nevoie de ea.

//a trecut ceva timp. nu las eu cartea asta.//