At First I Didn't Love You. Now I Love You Like At The Beginning

6-Amintirile triste ale fetelor din copilărie

Ale pov.
C.Sakamaki,la ea în cameră,30 august ora 14:09

Pfoai că am de plătit 7 euro din cauza lui Eugen.Fraierul m-a sunat cu taxă inversă și când l-am sunat să-l întreb dacă chiar m-a sunat cu taxă inversă am uitat să sun cu taxă inversă.

Ce pula mea îi cu taxa asta inversă? Mă doare tot capul.

Mâine școală....

Ale: DEUS, QUID?!(Doamne de ce) strig și mă ridic din pat.

Cred că merg să fac un duș apoi să-mi despachetez ce mai am eu pe aici.

Îmi iau niște haine de schimb și plec spre baie.

.... Cred ca am încurcat drumurile. Sunt într-o cameră cu un pian. Oftez, amintiri vagi venindu-mi în minte. Imagini în ceață cu mama ce cânta la pian sau tata ce-l învăța pe Flaviu să tragă cu arcu, deoarece văzuse Sword Art Online și voia să mânuiască și el o armă.Apoi PUF nu mai am alte imagini în memorie.

Trec degetele peste clapele pianului și-mi mușc buza inferioară când îmi amintesc cum o femeie mă mângâia pe cap când mă învața să cânt la chestia asta. Și ciudat este că nu-mi aduc aminte cine era exact acea femeie. Mamă, mătușă, verișoară? Habar n-am.

Mă așez pe scaunul de la pian și încep să cânt River Flows In You. Singura piesă ce mi-a venit în minte.

Greșesc o notă și oftez. Mă ridic și-mi iau hainele și mă pornesc în a căuta din nou baia. Îmi ridic privirea și-l văd pe roșcovan ce se sprijină de perete.

Pfoai să-mi bag , m-a ascultat cântând.Nici Tomiko nu știe că știu cânta la pian ,iar acum știe roșcovanul.

Încerc să trec rapid pe lângă el ,  deoarce după faza cu "ciudatule" nu mi-a mai comentat chiar nimic, dar mă trage de mână lipindu-mă de perete și-și pune mâinile pe perete.

M-a prins ,băga-mi-aș pula.

Roxana pov.
C.Sakamaki, în curte, 30 august ora 14: 07

Fluture, nu te mișca în morții tăi că încerc să te desenez.

După ce "m-am certat " cu Subaru , am plecat în cameră și mi-am luat blocul de schițe și am venit aici.

Mereu când mă certam cu mama, tata îmi dădea un creion și o foaie. Am moștenit talentul ăsta de la el. Chiar nu înțeleg oamenii...

Roxi: Bun...mai am să-ți fac o aripă deci nu te mișca.

Începe să adie vântul ,iar fluturele zboară.

Roxi: SPER SĂ TE MĂNÂNCE O PASĂRE!urlu și pun pe iarbă lângă mine blocul și creionul grafic.

S-o dus pe pulă și desenul meu. Hai să desenez un trandafir.

Mă ridic și mă uit după un trandafir interesant ,dar toți sunt albi. Nu pot avea și trandafiri negrii?

Mă plimb pe aleeile dintre tufele de trandafiri și mă opresc în față la o tufă. Un trandafir roșu, ascuns printre trandafirii albi.

Pe tine te desenez boss. Mă pun turcește și încep să-i schițez detaliile.

Închid ochii și  o șcenă de când aveam vreo 7 ani îmi apare în față. Eram cu Cristi și părinții noștri la pădure. Cristi stătea liniștit cu mama pe pătură, iar eu cu tata ne plimbam prin pădure și mai schițam ceva. Urma să mergem anul viitor în Turcia, locul unde tata voia să meargă de mult, unde le-am întâlnit pe fete.