At First I Didn't Love You. Now I Love You Like At The Beginning

14-Pe întunetic #2 Roxi a dispărut

Timi pov.
C.Mukami, în baie,  12 septembrie ora 22: 17

Acel moment când se ia curentul și nu vezi nimic pentru că conacul îi undeva ascuns la mama naibii și prin geamul de la baie se vede foarte slab luna....stai în brațe la un blond ce stă întins în cadă.

Cel puțin aia fac eu acum. Mi somn ,dar nu mă risc să ies din baie și să cad pe scări sau să intru în mobilă.

Kou mai are puțin și adoarme. Dacă nu o adormit deja.

Timi: Așa, bine...după ce că mă muști mai și adormi.

Mă ridic încet din cadă și reușesc să dau drumul la apă. Blondul sare instant din cadă și încep să râd.

Hai că pot să văd cât de cât ce se întâmplă din cauza lunii pline.

Kou se întoarce și ia dușul , dând drumul la apă și udându-mă.

Cât de greșit a sunat asta.

Strig printre râsete să se oprească, în timp ce și el râde. De mă răcesc, îi vina lui.

Oprește apa și merg la el lunându-l strâns în brațe, udându-l.

Și asta a sunat greșit.

Kou: Lasă-mă Neko! Ești udă și apa îi rece.spune încercând să scape.

Timi: Știi că te iubesc.zic sarcastică și-l îmbrățișez strâns.

Cedează și mă ia și el în brațe. Așa ziceam și eu. Dacă m-o udat pe mine cu dușul, măcar atât.

Tomiko: ROȘCATA! SUNTEȚI ACOLO?

Timi: DA!

Tomiko: BINE! ȘTIU UNDE NU INTRĂM.

Tomiko pov.
C.Mukami, pe hol, 12 septembrie 22: 30

Tomiko: Putem pleca.

Păluga se descurcă ceva mai bine pe întuneric și a acceptat, cumva, să mă ducă până în living unde sunt geamurile mari...naiba mai știe cum se zicea la geamurile alea mari de tot, și luna pătrunde mai bine în încăpere lăsându-ne să ne vedem.

Plus, sunt două candele acolo.

Yuma mă duce cumva, nu știu...stau pe o mână de a lui. Ori sunt ușoară,ori are păluga forță de la cules de roșii.

Mi-am tras sclav, o da.

Yuma: Ai chibrit la tine?

Tomiko: Presupun.

Acum are și pretenții să mă comport mai frumos cu el , că pana mea ,dacă nu ,se supără.

Ajungem în living și aprind candele.

Tomiko: LUMINĂ!spun și mă așez pe o canapea.

Yuma se pune pe un fotoliu și deja îi cu borcanul de zahăr în mână. O să dea în diabet. Dar totuși, puțin zahăr nu strică.

Tomiko: Dă-mi și mie.

Yuma nici nu se uită la mine.

Tomiko: Ââh...te rog.

Se ridică și vine la mine, punându-se peste mine. Are un cub de zahăr între buze și mi-l pune mie apoi se ridică și merge înapoi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

Am rămas cu traume.

Denisa pov.
C.Sakamaki, Dumnezeu știe unde, 12 septembrie ora 22: 57