~Viața Sofiei~ Vol ll

Capitolul 25- Necunoscutul apare

Sofia:Ok...
Dar... Cine e?
Eu și Ryan nu știm ce să răspundem. Picioarele deja mi se înmuiaseră când văd că deja e aproape de noi,nu știu ce să fac.
Sper sa nu fie nimic rău.
Ally:Dar..ce caută aici? Aveam o înțelegere!
Îi șoptesc eu lui Ryan.
Ryan:Nu știu. Să vedem ce are de spus.
Ally:Sper sa nu fie nimic rău. O grămadă de lucruri rele îmi trec prin minte.
Ryan:Stai liniștită! Nu voi permite sa se întâmple nimic rău! Spune și persoana aia se apropiase de noi.

Sofia povestește:

Văd că o persoană se îndreaptă spre noi. Nu știu cine e. Nu am mai văzut în viața mea chipul acela. Îi văd pe părinții mei agitați. I-am întrebat ce au,însă..au zis că sunt uimiți sa o vadă. Urăsc când mi se ascund chestii.
Oare cine mai este și această persoană misterioasă?
Necunoscut:Salutare Ally,Ryan. Ce mai faceți?
Liniște.
Necunoscut: Așa-i. Sunteți uimiți sa mă vedeți. Aveți dreptate. E normal să fiți uimiți.
Ah, scuzați-mă copii. Nu v-am văzut. Voi ce faceți?
Ah,Sofia. Ce mare te-ai făcut! Ești o fată foarte frumoasă!
Sofia: Mulțumesc... Spun eu cu o voce întreruptă.
Necunoscut:O Haideți,parcă zici că suntem la mort. Aveți niște fețe de înmormântare.
Tata:Ce cauți aici?
Necunoscut:Pai..am venit să vă văd. Sincer,mi-a fost tare dor de voi.
Sofia:Cine sunteți? Nu va cunosc..
Necunoscut:E normal să nu mă cunoști scumpo. N-ai de unde. Tu nici nu erai născută când eu și părinții tăi ne-am cunoscut.
Hai să-ți spun o poveste. De fapt, rezumatul poveștii.
Vreți să auziți această poveste? E una foarte frumoasă!
Mama:Nu cred că e momentul de povești acum.
Necunoscut:Dar când o sa fie scumpa Ally? Fata m-a întrebat cine sunt. Nu trebuie să-i răspund?
Sofia: Mamă,Tata.. despre ce vorbește?
Tata:Nimic important scumpo. Lucruri din trecut.
Necunoscut:Exact. Sunt chestii din trecut.
Jack:Ne povestești odată?
Necunoscut:Așa-i. Am uitat.
E o poveste frumoasă.

Necunoscut:Deci...era odată,pe vremuri,înainte să te naști tu.
Eu și cu încă o prietenă de-a mea am rămas pe străzi.
Într-o zi,părinții tăi au ieșit dintr-un supermarket,iar nou eram acolo,pe jos.
Eu atunci nu îi știam pe părinții tăi.
Nici prietena mea.
Auzisem de ei,doar din reviste,din ziare. Erau oameni de afaceri,erau recunoscuți în lume,ca și acum.
Însă,nici așa nu-i puteam recunoștea.
Atunci...mama ta s-a oprit și ne-a întrebat care ne este necazul. De ce suntem aici. Alea alea. Știi tu.  Mama ta era o femeie foarte frumoasă în tinerețe. Nu că acum nu ar fi. Tu ii semeni leit.
Așa, revenind. Mama ta și tatăl tău ne-au ajutat mult atunci. Ne-au luat la ei acasă. Ne-au ținut câteva luni bune. Însă..eu nu am fost deloc o poamă bună. Nu am știut să apreciez acesta bine pe care l-am primit.
Am ales să plec,oricum părinții tăi nu m-ar mai fi ținut. Tatăl tău o iubea enorm de mult pe mama ta. Nu ar fi făcut-o să sufere. Dacă iubești pe cineva nu ai cum să-l faci să sufere. Așa a fost și la părinții tăi. Și așa a fost toată povestea.
Eu le sunt extrem de recunoscătoare părinților tăi. M-au ajutat atunci,însă eu nu am știut să profit de situație.
Jack:Waw..ce mai poveste! Spune ironic.
Sofia:Ce ați făcut atât de rău?
Necunoscut:Eh,asta nu mai contează. Greșelile tinereței.
Mama:Ok,am auzit destul.
Sofia:Stai..nu știu cum o cheamă..
Cum vă numiți?
Necunoscut: Tutuiește-mă scumpo.
Eu mă numesc Skyler. Dar îmi poți spune Sky.
Sofia:Îmi pare bine. Eu sunt Sofia.
Sky:Mă bucur că în sfârșit te cunosc Sofia! El cine e?
Jack: Eu sunt Jack.
Sofia:El e iubitul meu.
Sky:Îmi pare bine!
Tata:Copii,voi nu trebuia să vă duceți la Jack.. ?
Noi și Skyler avem multe de vorbit.
Nu ne-am mai văzut de atâția ani de zile..
Jack:Bine..noi vă lăsăm atunci să vorbiți. La revedere.
Sofia:Laa revedere! Ne-a părut bine.
Sky:Și mie scumpo!