~Viața Sofiei~ Vol ll

Capitolul 42-"Eu încă te iubesc micuțo"

Eram in oraș. Ieșisem să cumpăr ceva. Când sa mă întorc spre mașină,văd o mulțime de oameni fugind speriați.
Oare ce se întâmplă?
Pun în mașină ce-am cumpărat,și merg sa vad de ce sunt toți așa alarmați.
Mă apropii cât mai mult de locul ăla,și observ un nenorocit cu un pistol în mână, amenințând o fata.
Stai așa..fata aia e... Sofia?
Alerg într-un suflet până acolo. Îi dau una individului,eu fiind în spatele lui,nu m-ai văzut venind.
Sofia:Jack! Spune fericită că m-am văzut.
Jack:Cine ești nenorocitule? Cine ești? Spun și îi dau doi pumni in gura.
Sofia:Jack,ai grijă! Îmi spune și văd că nemernicul incerca sa ia pistolul de jos.
Împing cu piciorul pistolul mai departe de el,ca să nu ajungă la el.
Jack:Am sa te nenorocesc.
Cum să-i faci asta fetei? Cum sa sperii întregul oraș? Da' cine te crezi? Spun și o văd pe Sofia plângând, tremurând toată. Mă ridic de pe individ și merg la ea, îmbrățișând-o cât de puternic pot,ea făcând la fel.
Sofia:Jack! Mi-a fost frică! Mi-a fost foarte frică! Spune și mă strânge cat mai tare în brațe.
Jack:Shht, calmează-te. Eu sunt aici. Nu permit sa ți se întâmple ceva. Spun și îi mângâi parul,după care o desprind din îmbrățișare,și îi mângâi obrazul.
Sofia:Dacă nu ai fi fost tu...nu imi închipui ce s-ar fi întâmplat.
Jack:Gata, calmează-te. Nu s-a întâmplat nimic. Eu sunt aici. Spun și îi dau un sărut pe frunte,după care o privesc adânc în ochi.
Sofia: Jack...spune, dar nu mai apuca sa continue deoarece îmi zdrobesc puternic buzele de ale ei.
O apuc mai bine de talie,și adâncesc sărutul. Ea îmi răspunde la sărut.
Ce dor mi-a fost de sărutul ăsta! De buzele ei moi și fine. Mi-au lipsit enorm de mult.
In ciuda a tot,eu o iubesc enorm de mult pe fata asta!

Sofia povestește:

Sofia:Jack! Mi-a fost frică! Mi-a fost foarte frică! Spun și îl strâng cat mai tare în brațe.
Jack:Shht, calmează-te. Eu sunt aici. Nu permit sa ți se întâmple ceva. Spune și îmi mângâie parul,după care o rupe îmbrățișarea,și îmi mângâie obrazul.
Sofia:Dacă nu ai fi fost tu...nu imi închipui ce s-ar fi întâmplat.
Jack:Gata, calmează-te. Nu s-a întâmplat nimic. Eu sunt aici. Spune și îmi da un sărut pe frunte,după care mă privește adânc în ochi.
Sofia: Jack...spun, dar nu mai apuc să termin ce am de zis, deoarece își zdrobește puternic buzele de ale mele
Mă apucă mai bine de talie,și adâncește sărutul. Ii răspund la sărut. Nu știu de ce,instinctiv mi-a venit sa fac asta. Buzele lui au rămas la fel de moi. Mi-a fost dor de ele.
Ce dor mi-a fost de sărutul ăsta! De buzele lui moi și fine. Mi-au lipsit enorm de mult.

Ne desprindem din sărut. Pur și simplu ne uitam unul la altul. Nu știam ce să-i zic. Nu puteam să vorbesc,nu aveam cuvintele necesare.
Deodată se aude vocea Selenei.
Selena:Sofia? Ești bine?
Sofia:Da,sunt bine. Tu de unde ai apărut?
Selena: Eram prin zonă,și am auzit de la oameni ce s-a întâmplat. Am venit să văd despre ce e vorba. Jack,tu ce faci aici?
Sofia:Jack m-a salvat...spun eu cu o voce mai înceată.
Mulțumesc! Spun păstrând același ton.
Jack:Pentru nimic. Oricine ar fi făcut la fel.
Selena:Cine e omul ăla ?
Sofia:De unde vrei să știu?
Selena:Nu cumva Skyler are de-a face cu asta?
Sofia:La asta mă gândeam și eu.
Jack:Atunci ai grijă. Femeia aia e periculoasă,nu ai de unde ști ce poate să-ți facă. La fel și voi ceilalți,o să vă rănească și pe voi.

Ajunse acasă,le povestesc alor mei ce s-a întâmplat.
Ryan:Ce? Ești bine? Cine era nenorocitul?
Dacă-l prind îl omor.
Sofia:Bine tată, sunt bine acum. Gata , calmează-te.
Ally:Cum sa ne calmăm scumpo? Dacă ai fi pățit ceva?
Ryan:De acum,nu mai ieși singură din casă! Skyler îți va crea probleme. La fel și nouă. Trebuie să fim mult mai atenți.
Merg în camera mea să mă odihnesc,dar Selena,Ema și Erica vin după mine.
Sofia: Vreau să stau un pic singură.
Selena:Nu până nu ne spui ce s-a întâmplat între tine și Jack până să apar eu.
Sofia:Nu s-a întâmplat nimic. Ce sa se întâmple? Spun eu mințind.
Erica:Nu știi să minți. Spune tot.
Sofia:Jack m-a salvat de acel nenorocit.
Ema:Asta știm. Mai departe.
Sofia:Iar apoi...m-a luat în brațe,m-a liniștit. S-a uitat adânc în ochii mei,iar apoi,m-a sărutat.
Ele:Ce?
Ema: Vorbești serios?
Sofia:Da.. spun eu lăsând capul pe pernă.
Erica:Cât mă bucur. Ți-am zis noi,Jack încă ține la tine. Te iubește foarte mult.
Selena:Și ce ți-a zis după?
Sofia:Nimic..pur și simplu stăteam și ne uitam unul la altul,iar apoi ai apărut tu.
Ema:Și nu ești bucuroasă? Jack te-a sărutat.
Sofia:De ce aș fi?
Erica:Poate există vreo șansă ca voi... Să fiți iar împreună.
Sofia:N-o să existe nici o şansa.
Noi nu mai putem fi împreună. Nu se mai poate. E imposibil. Familiile noastre sunt dușmance. El e nepotul omului pe care tatăl meu l-a împușcat.
Noi deja ne-am declarat război,spun și îmi simt obrajii umezi.
Acum,vreau să mă lăsați singură,va rog. Vreau sa mă odihnesc!
Spun și ele ies din camera mea.
Mă așez în pat,luând o perna in brațe. Când sunt tristă, supărată,iau perna in brațe și o strâng cat pot de tare.
Fără să realizez,lacrimile îmi udă obrajii.
Eu te iubesc foarte mult! Foarte! Eu te iubesc enorm de mult Jack! Spun în șoaptă și strâng cât pot de tare perna in brațe.