~Viața Sofiei~ Vol ll

Capitolul 48- Trăiește!?

Intrăm în casă,Jack aruncându-se direct pe canapeaua din sufragerie,eu mergând spre baie.
Jack:Iubito, azi este duminică? Țipă el,ca să.l pot auzi eu,din baie
Sofia:Da, de ce?
Și nu mai zice nimic. Se auzea gălăgie. Cred că a pornit televizorul.
Sofia:De ce?
Jack:Are meci astăzi. Spune concentrat asupra meciului.
Sofia:Cine joacă?
Mă rog..a zis el acolo vreo două echipe, a căror nume habar nu am.
Vreau să mă așez și eu pe canapea lângă el,însă, mă trage de braț,astfel aterizând peste el.
Sofia:Ce faci? Nu te uiți la meci?
Jack:Mulțumesc, ai fost alături de mine azi. M-ai ajutat sa mă ridic, când nici măcar eu nu credeam. Mi-ai redat putere,încredere.
Sofia:Iubitule, eu sunt mereu alături de tine. Indiferent despre ce e vorba. Vom trece împreună peste toate iubire. Nu zici tu mereu așa?
Spun și îmi dă un pupic pe frunte.
Sofia:Te iubesc!
Jack:Mulțumesc! Spune cu o față de om serios.
Sofia:Măgarule! Spun și începe să râdă, și eu la fel. Mă dau jos de pe el, pe canapea, dar nu înainte de a mă mișca în anumite feluri, ceea ce-i trezește punctul de jos. Așa îi trebuie!
Jack:Hm..
Sofia:Ce? Fac eu pe indiferenta.
Jack:Nimic, eram atent la meci.
Sofia:Eu tot nu înțeleg ce se petrece aici.
Jack:Dar iubito..tu niciodată nu ai înțeles ce se întâmplă pe teren.
Da..are dreptate. Niciodată nu am înțeles. Înainte să-l cunosc pe Jack nu imi plăcea fotbalul. Acum..a început să îmi placă. Am învățat și despre fundași și altele😂
A câștigat într-un final echipa cu care ținea el. Yeeii 😍
Mă bucur și eu că e fericit că a câștigat echipa cu care ține el. Echipa lui preferata e și echipa mea 💖

Sofia povestește:

Eram acasă la părinții mei, trebuia să ne hotărâm ce vom face în privința lui Chase și Michals.
David:Tu știi cel mai bine acel depozit.. spune-ne pe unde sa o luăm,cum sa facem.
Jack:Depozitul e foarte mare, are mai multe intrări, dar intrarea de bază, e cea din față. Spune și se uită spre mine, ceea ce mă face să-mi amintesc de momentul în care am fost acolo, cu el..
Sofia:Nu putem intra pe acolo, acolo sunt oamenii, ne vor prinde.
Tata:Tu de unde știi?
Sofia:Am fost și eu acolo odată.
Spun și toți rămân uimiți.
Sofia:Ok, revenind asupra subiectului..
Jack:Intrăm prin spate, intrarea de lateral.
Sofia:Eu de ce nu știu de ea?
Jack:Aia e intrarea secretă. Doar eu, Michals, Chase și încă 4-5 persoane de încredere știu de ea.
Tata: A ajuns și Chad.
Chad:Salutare oameni buni!
Mama:Bine ai venit Chad. Ia loc, avem de dezbătut ceva.
Chad:Atunci bine că am adus cutia cu pistoale.
Derek:Voi mereu umblați cu astea după voi?
Tata:Da, pentru precauție.
Jack:Am o idee.
Chad: Ascultăm.
Jack:Facem in felul următor... O să merg eu acolo, am sa le distrag atenția într-un fel, după care,veți veni și voi.
Sofia:Sub nici o formă nu.
Jack:Sofia.. vrea sa spună ceva,dar îl întrerup.
Sofia:Crezi că te vor primi după ce le-ai zis că nu mai ești de partea lor, că renunți la răzbunare? 
Jack: Într-adevăr, ai și tu dreptate. Însă, găsesc eu ceva să-i fac să mă creadă
Chad:Asta nu ar fi o idee rea. Ba chiar e o idee bună. Cât timp tu le distragi atenția, noi îi omorâm unul câte unul pe toți.
Sofia: Dacă îți vor face ceva? Spun și mă uit îngrijorată spre Jack, care mă strânge într-o îmbrățișare dulce.
Jack:Stai liniștită, nu voi păți nimic. Nimic nu se va întâmpla rău. Spune și mă sărută pe frunte.

Jack povestește:

După ce am plecat de la ei, am mers la Michals. Trebuia să pun planul în aplicare.
Desigur...după ce am stat și ne-am hotărât dacă, când vom intra cu adevărat în acțiune, fetele vor veni cu noi sau nu. Desigur, ele voiau, noi nu. Mda.. nu am scos-o la cap cu ele. Și așa a rămas. Într-un fel, e mai bine așa. Daca ar fi stat singure acasă, când Michals și ceilalți vor afla despre atacul nostru asupra lor, poate va trimite pe cineva după ele, sa le facă ceva. Așa, cu noi, sunt oarecum mai in siguranță.
In drum spre depozit, mă întâlnesc cu Michals.
Jack: Trebuie să vorbim.
Michals:Ce sa mai vorbim? Nu ai zis că nu mai vrei sa te răzbuni?
Jack:Am zis, însă, regret. Și vreau să îmi cer scuze. Mă întorc înapoi.
Michals:Serios? Ce ți s-a întâmplat?
Jack:Doar mi-am dat seama că am greșit.
Deci, ce zici?
Michals:Ce as putea să zic? Bun venit înapoi tinere!
Jack:Mulțumesc, nu te voi dezamăgi, îți promit. Spun și strângem mâna prietenește.
Asta era ce voiam să aud!