Capitolul 18- Atâția ani de minciună..

584 43 10
                                    

Cum să-mi ascundă asta? Trebuiau să-mi zică! Era dreptul meu să știu.
Lacrimile curg șiroaie pe fața mea. Nu pot să cred.
Mi-aș dori să nu fie adevărat,să fie un coșmar. Însă.. degeaba! E adevărat totul.
Nici nu știu ce mă doare mai tare.. Faptul că mi-au ascuns asta sau faptul că nu sunt fiica lor adevărată?!


















Stau aici jos și plâng, începuse și ploaia. La naiba! Ce o să fac acum? Nu vreau să merg acasă. Mi-a venit o idee,am sa merg la Jack.
Doar n-o să stau aici în ploaie,să plâng ca o fraieră.




















Mă îndrept spre casa lui Jack. Apăs pe sonerie,iar apoi realizez că am cheia de la casă,însă,prea târziu,am apăsat deja.
Ușa se deschide,iar apoi îl văd pe Jack cu o față de om somnoros,dar își revine când mă vede pe mine.
Jack:Iubito!?
Sofia: Rămân la tine in seara asta! Spun și intru in casă, deoarece am înghețat de frig.
Jack: Desigur,poți rămâne cât vrei tu. Și de ce nu ai intrat singură? Doar ai cheia.
Sofia:Am uitat,mi-am adus aminte după ce am apăsat.
Jack:Iubito,ce ți s-a întâmplat? Ce ai?
Sofia:Nimic..
Jack:Sofia...știu când ai ceva,și știu când minți că nu ai nimic. Și de ce ai stat în ploaie? Ești udă leoarcă.
Sofia:M-am udat un pic..
Jack se apropie de mine ușor, punându-mi mâna pe obraz.
Jack:Ai plâns...de ce?
Sofia:Nu..e de la ploaie.
Jack:Iubito...nu mă minți. Și-mi ce ai.
Sofia:Jack..nu pot acum...
Jack:Mbiine..te las un pic. Îmi zici mai târziu. Acum haide sus să te schimbi,ești udă leoarcă,o să răcești.
Sofia:Bine..





















Mergem amândoi în cameră,eu stăteam lângă dulap, alegându-mi hainele,iar Jack stătea lângă mine.
Am scos hainele din dulap..nu mai aveam chef de nimic..am lăsat hainele jos,și am mers spre Jack, luându-l în brațe.
Jack:Sofia... ești bine? Spune și mă îmbrățișează cat mai strâns.
Mă simțeam atât de bine în brațele lui. Era atât de cald aici. Decid să nu-i răspund la întrebare, strângându-l in brațe cât de tare pot.
Jack:Să știi că,indiferent de ce ți se întâmplă acum,eu o să-ți fiu alături mereu,nu o să te presez să-mi spui. O să-mi spui când vrei tu. Însă,poți conta pe mine pentru orice. Te iubesc enorm de mult ❤😍
Sofia:Și eu te iubesc enorm de mult ❤
Și.. mulțumesc pentru că mă înțelegi.. spun și îmi ridic privirea către el,iar el mă sărută. Era cel mai dulce sărut. Mă întoarse cu fața spre el, menținând sărutul,iar apoi își înconjurase mâinile în jurul taliei mele și a început să mă sărute adânc.



















Acest sărut adânc se transformase în unul pasional. Eu am început să fac pași mici in spate,el urmându-mă. Am ajuns aproape de pat. Am vrut să-i dau tricoul jos,însă sunt oprită de mâinile lui.
Jack:Iubito.. nu te simți bine acum.
Sofia:Sunt bine.
Jack:Dar..
Sofia:N-ai zis tu că treaba asta nu o să rămână neterminată? Termin-o atunci!
Atunci Jack își puse capul în scobitura gâtului meu, sărutând din el,și mușcând blând. Atingerile lui blânde mă făceau să tresar de fiecare dată.
Îmi continui treaba din care am fost întreruptă și îi dau tricoul jos, punându-mi mâinile pe spatele lui,trasând linii imaginare cu unghiile.
Îmi dă ușor tricoul jos,iar apoi ne așezăm ușor pe pat.
Săruturile lui se plimbă pe tot abdomenul meu. Îmi desface capsele sutienului,iar apoi îmi sărută flamand sânii.
Ii desfac ușor nasturele de la pantaloni, dându-i jos, el rămânând doar in boxeri.
Face și el același lucru cu pantalonii mei,iar apoi scăpăm și de celelalte piese de pe noi.
Intră în mine fără să stea pe gânduri. Incepe cu mișcări lente,iar apoi accelerează viteza. Încep să gem de plăcere,iar el continuă cu asta.



















~Viața Sofiei~ Vol llUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum