Condamnată la fericire

14.Bormașinile și iubitul secret

– 30 de ani? Nu vi se pare cam mult totuși? a întrebat Andrada, agitată.
– Conform articolelor 189, 229, 192 și 217 din Constituția României, pedeapsa minimă ar fi de 15 ani și 8 luni, deci probabil vor lua 30 pe puțin...
– Și nu există nici o portiță de scăpare? a întrebat din nou.
–Dar de ce te preocupă atât de tare soarta lor? a izbucnit Andi. Dacă mă întrebai, eu i-aș fi ucis pe toți!
Andrada și-a șters o lacrimă apoi a zis:

–Unul din ei este...este...
–Cine? am întrebat, pierzându-mi răbdarea.
–E tipul cu care mă văd!
–Serios? Cum se face că nu știam nimic despre asta? Te rog, am șoptit, termină cu prostiile, doar nu vrei să...
–Dom'șoară, m-a înterupt polițistul uitându-se la Andrada, cred că aș vrea să vorbim puțin despre asta! De ce nu mergem într-un loc cu mai multă...intimitate, a zis, privindu-ne pe fiecare în ochi.
–Nu am nicio legătură cu asta! a izbucnit Andrada.

Ofițerul a dus-o într-o cameră mică pentru a da o declarație. M-am îndreptat către Victor și Andi:

–Voi știați ceva de asta?

Amândoi au dat din cap, în semn că nu. Am privit cum prietena mea se îndepărta. Nu m-am gândit niciodată că Andrada ar putea să mă mintă, dar se pare că ar trebui să încep să fiu mai atentă chiar și la prietenii mei.

După vreo zece minute Andrada s-a întors, însoțită de ofițerul cu care plecase mai devreme. Ni s-a spus că putem pleca, dar că în cazul în care vrem despăgubiri financiare ar trebui să începem un proces. Nu ar fi greu, dar nu cred că Ivan ar accepta un factor de stres în plus doar pentru câțiva lei.

Noaptea am petrecut-o la Andrada, în timp ce Ramona și băieții au mers la Andi. Azi Ivan a angajat câțiva oameni care să repare stricăciunile de peste noapte. De cum ne-am reîntâlnit cu toții, eu și Victor am început să îi punem Andradei întrebările pe care probabil le aștepta:

-De ce nu ne-ai spus nimic de el?

-De cât timp sunteți împreună?

-Ești sigură că el e cel pe care îl dorești? Sau mai bine spus: cel pe care-l meriți?

Andrada s-a uitat la noi o secundă, apoi a fugit înainte ca noi să mai putem spune ceva. Știam unde s-a dus?Nu, dar are nevoie de puțin timp singură. Bănuiesc că deocamdată nu vom afla care e faza cu iubitul ăsta apărut de nicăieri.

-Să mă duc după ea? a întrebat Victor.

-Nu cred că i-ar face bine, am răspuns.

-Cred că ai dreptate. Oricum tu o cunoști cel mai bine și oricum avem atâtea de rezolvat...

-Așa e,a răspuns Andi. Mai ales că încă nu știm ce a avut Eric cu tine, iar, fie vorba între noi, eu cred că Ramona știe ceva în plus față de noi.

„În sfârșit mă înțelege cineva!"am gândit.

- Eu cred că cel mai bine ar fi să...am încercat să îmi termin propoziția, dar am fost întreruptă de apariția lui Ivan și a Ramonei.

-Ei bine, copii, până diseară vom avea casa ca nouă! Dar deocamdată eu am puțină treabă cu domnișoara, a zis apoi a arătat cu degetul spre mine. Haide!

L-am urmat în mașină. Pe tot timpul drumului niciunul nu a spus nimic. Cred că știu ce vrea și cred că și eu am așteptat asta. Ivan a fost singura figură paternă de care am avut parte în ultima vreme. Este un tip rece, distant, secretos, totuși este una dintre foarte puținele persoane în care chiar am încredere. A oprit în fața locului său de muncă. Am salutat paznicul, apoi am mers împreună cu Ivan în biroul său. A încuiat ușa, apoi s-a așezat pe scaunul de lângă mine.

-Ok, am vrut să vorbim despre asta încă de atunci, dar s-au întâmplat multe. În sfârșit, te rog spune-mi ce s-a întâmplat alaltăieri.

I-am povestit totul...absolut totul. Dădea din cap aproape de fiecare dată când terminam o propoziție. După ce am terminat, a urmat o tăcere lungă. Ivan nu e o persoană ușor de citit. Se uita când la mine, când la fereastră. Mă gândeam că va dezvolta o întreagă teorie despre intențiile din spatele „incidentului" din acea zi...dar nu! tot ce a făcut a fost să se ofere să mă ducă acasă. Când l-am întrebat ce părere are, a ridicat din umeri și a spus că nu poate să înțeleagă nimic.

-Va trebui să vorbim cu Ramona, a spus în timp ce ne îndreptam spre casă. Ea îl cunoaște cel mai bine, iar eu abia dacă știu cum arată. Tot ce am putut găsi a fost profilul lui de Facebook.

Am ajuns acasă. Nu o plac absolut deloc, dar dacă ea este sinugura care ne poate ajuta, fie! O să vorbesc cu ea, dar nu o să îmi placă!

Băieții ne-au zis că Ramona a plecat la cumpărături (singurul lucru care o liniștește) și că Andrada încă nu s-a întors.

M-am așezat puțin în pat, pentru a mă odihni după o noapte albă. Suntem ținta lui Eric,prietena mea cea mai bună mă minte, sunt obligată să cooperez cu femeia care l-a adus pe Eric aici și n-am mai dormit ca lumea de vreo două zile.

Ochii mi se închideau în timp ce capul mi se înfunda în perna moale. În ciuda bormașinilor care se auzeau din toate direcțiile, am adormit în sfârșit. Nu știu ce mă așteaptă, dar știu că nu voi putea face față dacă „dorm pe mine".