Iubire Împotriva Tuturor 💖 Vol lll

Capitolul 7 💖

Mă prăbușesc jos din cauza plânsului puternic pe care-l provoc.
Micky :Iubito...spune și se așează jos lângă mine.
Alexa:Nu mai suport... Nu mai pot să suport, spun abia mai putând să vorbesc.
Micky: Liniștește-te iubito..
Alexa:Cum sa fac asta ? Mă simt atât de prost față de ei, față de el...cum sa le fac asta? Dacă vor afla? Va fii distrus... Nu merită asta, nimeni nu merită asta! Sunt o persoană rea! Mă urăsc! Sunt o persoană rea.. Spun și plânsul nu îmi permite sa spun mai multe.
Micky:Nu iubito, nu ești o persoană rea. Doar suntem la mâna lui. E vina mea, trebuia să te apar de el. Sa te protejez! Tu nu ai nici o vină. Nu am știut să te protejez!
Alexa:Nu e vina ta, ce ai fi putut tu să faci ? O vreau pe mama.. îmi e tare dor de ea.. datorită ei puteam trăi alături de acest nenorocit. Acum...îmi este greu fara ea.. Îmi lipsește enorm.
Micky: Îți promit, vom rezolva asta! Nu o să las una ca asta sa se întâmple. Vom găsi o soluție, bine? Știu că îți lipsește, și mie îmi este tare dor de ea, însă, orice am face, nu o vom mai aduce. Trebuie sa rezistăm, sa fim puternice, numai așa putem scăpa din "închisoarea" asta.Acum haide sa mergem acasă. Să te liniștești și tu un pic, scumpo.
Alexa:Mbine..spune și mă ridica de pe jos, mergând spre casa.
Micky e sora mea mai mare. Ea este totul pentru mine, bine că există și ea, altfel nu știu ce m-aș fi făcut. Ea este tot ce mi-a mai rămas, după ce am pierdut-o pe mama. O iubesc enorm de mult. Mi-am pierdut orice speranță de a scăpa din mana acelui nenorocit. Înainte, datorită mamei, puteam să-i rezist. Însă, acum...ea nu mai este, și îmi e tare greu. Nu știm la cine să apelăm. Nu mai avem pe nimeni. Dacă ar afla că facem ceva împotriva lui, ne-ar omorî pe loc.
Micky are dreptate, trebuie să mă liniștesc, mă întâlnesc cu Mateo in scurt timp. Nu vreau să mă vadă așa.
El e singura persoană dragă, el și Micky. Însă..sigur mă va urî după ce va afla adevărul. Și eu mă urăsc. Însă..nu am încotro. Pe el îl iubesc mai mult ca orice, as muri daca ar păți ceva.

Ajunsă acasă, îmi fac un duș, și mă pregătesc pentru ieșirea cu Mateo. Astăzi mergem la o plimbare, la un rest, habar nu am unde, după faza de acum 2 ore nu pot sa îmi amintesc de nimic.
In 30 de minute sunt gata. Nu acord prea multă importanță la vestimentație, sunt așa fără chef... Sper ca Mateo să nu-și dea seama că nu sunt bine.
Mateo:Hei iubito.
Alexa:Hei..spun și acesta mă sărută pe obraz, iar eu îl îmbrățișez strâns. Mă simt un pic mai bine.
Mateo:Ai visat cu mine aseară?spune rânjind.
Alexa:Ai vrea tu, spun in gluma in timp ce îl lovesc ușor peste umăr, iar apoi, ne vedem de drumul nostru.
Alexa:Și, unde mergem ?
Mateo:La ceainăria din colț.
Așa mă, ceainăria din colț!
După câteva minute am ajuns la ceainărie. După ce am comandat, am început să vorbim chestii. Sa ne cunoaștem mai bine. Îmi place când petrec timpul cu el, mă face să uit de toate. Au trecut 2 ore, însă, nici nu îmi dau seama cum au putut să treacă așa de repede.
De mult nu am mai ras așa, cu viață, cu poftă.
Mateo:Da, am făcut multe tâmpenii în copilăria mea.
Alexa:Îmi închipui, ai fost un copil tare năzdrăvan. Spun și încep să râd iar.
Mateo: A meritat, dacă te-a făcut să râzi.
Zâmbesc și îi dau un scurt sărut pe obraz.

Am pornit în drum spre casă.
Alexa:Pai și până acum mi-ai povestit numai de năzbâtiile tale, când o să începi să îmi povestești de lucrurile bune pe care le-ai făcut?
Mateo:Pai, dacă aș fi început cu ele, as fi terminat prea repede și te-ai fi plictisit.
Mergem noi ce mergem și observăm un băiețel mic, cred că are în jur de 5-6 anișori , cu mama sa.
Am trecut pe lângă un magazin, unde se vindeau plăcinte. Desigur, nu era sa ratez una ca asta.
Din cate am observat, băiețelul își tot implora să-i cumpere ceva..
Băiețelul:Dar mami, vreau și eu.
Femeia incerca sa ii evite întrebarea copilului.
Copilul acela se uita la mine cum am rupt din plăcintă.
Acum mi-a picat fisa! Ahh Alexa, cat de nesimțită poți fi!