Thalia: Îmi este flica că după ce se va naște bebe pe mine nu o să mă mai iubiți atât de mult.
Adam:De unde ai scos-o și pe asta, puiule?
Thalia:Sunteți atât de feliciti de venilea noilol bebeluși, toată lumea ete.. spune plângând.. mi se rupe inima sa îmi văd copilul plângând. Cum să creadă că nu o vom mai iubi? Ce părinte nu și-ar iubi copilul.
Eva:Nu plânge, scumpo. Spun și îi șterg lacrimile ce ii invadează ochii ei micuți și frumoși.
Eva:Mă doare sa te vad așa. Să-ți spun ceva.. tu ești fetița mea, bine? Cum sa nu te iubim? Te iubim foarte mult, acum și pentru totdeauna. Și mai știu că vei fi o surioară mai mare foarte bună. Când se vor naște frățiorii tăi, într-adevăr, vom fi ocupați cu ei, draga mea, pentru că vor fi micuți și vor avea nevoie de noi. La fel cum am stat mereu cu tine când erai ca ei, la fel cum aveai și tu nevoie de noi. Însă, asta nu ne va împiedica niciodată să te iubim. Iubirea părinților față de copiii lor este infinită.
Adam:Mama ta are dreptate, scumpo! Tu ești primul nostru copil, prima noastră bucurie. Nici nu știi cât de fericiți am fost eu și mama ta când am aflat că urma să avem un copil. Iar apoi, când am aflat că e fetița, eram extrem de fericiți. Asta ne-am dorit amândoi, sa avem o fetiță. Și acum, suntem foarte norocoși sa avem o fetiță ca tine. Suntem foarte mândri, iubito.
Thalia:Mami..tati..
Eva: Da, draga mea.
Thalia:Și eu va iubesc foalte mult. Spune și ne îmbrățișează pe amândoi.
Adam:Și noi pe tine, draga mea.
Eva:Acum haide, odihnește-te, bine?
Thalia:Bine mami.
O așezăm în pat, iar apoi ieșim din camera ei.
Adam:Ce a fost asta ?
Eva:S-a simțit dată pe dinafară. S-a simțit ocolită.. spun și îmi șterg o lacrimă pe furiș.
Eva:Ar trebui sa fim mai atenți cum ne comportăm cu ea.
Adam:Ai dreptate. Vom fi. Spune și eu încep să casc. Acum haide sa mergem în cameră, îți este somn.
Eva:Ok, haide.
Mergem în camera și mă așezăm în pat, îmbrățișați. Peste câteva minute, ușa se deschide, iar Thalia intră în camera noastră.
Eva:Iubito? Ce s-a întâmplat? De ce nu dormi? E ora prânzului și ar trebui sa doarmă.
Thalia:Pot dolmi cu voi?
Adam:Desigur că poți, draga mea. Vino aici. Spune și îi face semn sa vina lângă noi.
Nu se așează în mijloc, ci pe cealaltă parte, așezându-si capul pe burta mea. Mă uit către Adam și încep să-i zâmbesc, iar apoi, își așează și el capul pe burta mea, la fel ca Thalia.
Adam:Mișcă, frățiorii tăi mișcă, auzi iubito?
Thalia:Ei sunt?
Adam:Da, au simțit că surioara lor este lângă ei. Spune și încep să zâmbesc. Adam vine spre mine și mă sărută, iar apoi se așează la loc lângă Thalia. Îi iubesc!Eva povestește:
Și așa au trecut și aceste luni. Adam și Thalia aveau grijă de mine ca de ochii din cap. Nu mă lăsau singură nici o secundă.
Stăteam tolănită pe canapea, Adam își făcea un duș, iar Thalia era la grădiniță. Iar de Olimpia și de Eliot nu știu nimic. Deci, eram doar eu și Adam acasă, și mătușa Nilgun. Anne ieșise cu niște prieteni în oraș.
Peste aproximativ o săptămână trebuia să nasc. Am avut contracții puternice în dimineața asta, iar acum, încep să le simt din nou.
Eva:Adam! Îl strig cât pot de tare.
Adam:Da iubito. Ce s-a întâmplat? Spune îngrijorat, in timp ce ieșea din baie.
Eva:Cred că vin bebelușii.
Adam:Ce? Spune și vine agitat spre mine.
Adam: Naști? Întrebă agitat, fluturându-si mana prin par de mii și mii de ori.În câteva minute am ajuns la spital. Am intrat în travaliu, iar doctorii și asistentele începeau să se pregătească.
Eva:Nu! Eu nu nasc prin cezariană!
Asistenta:Dar, doamnă Eva...
Eva:Nici un "doamna Eva"! Copiii mei se vor naște pe cale naturală! Ce va e atât de greu să înțelegeți? Eu nu îmi nasc copiii prin cezariană! Unde e Adam? Nu mă înțeleg cu nici unul din voi! Adam!
Eva:Ah, iubitule, ce bine că ai venit. Nu mă înțeleg cu nici unul din voi.
Adam:Ce se întâmplă? Întrebă îngrijorat, venind spre mine și luându-mă de mână.
Eva: Eu nu-mi nasc copiii prin cezariană!
Adam:Poftim?
Asistenta:Uitați domnule. Marea majoritate a gemenilor se nasc prin cezariană. Nu putem sa o facem pe cale naturală.
Adam:Iubito, uite, daca doctorii spun că e mai bine așa, prin cezariană, poate că așa e mai bine.. spune calm, încercând să mă calmeze, dar nu, eu nu mă calmez.
Eva:Și tu? Nu, copiii mei nu se vor naște prin cezariană! Tu știi câte lucruri rele au avut loc datorită cezarienei? NU! Normal că nu știi! De parcă ai fi născut tu vreun copil până acum. Îi spun nervoasă, încercând să respir adânc, din cauza durerilor pe care le am. Nu e de ajuns că suport toate aceste dureri, mă mai stresează și ei.
Adam:Da iubito, așa e. Tu știi mai bine, vei naște natural. Unde e doctorul Tomnson? Soția mea naște! Unde este?
Asistenta:A ajuns acum, domnule Adam! Calmați-vă!
Doctorul:In ce stare e pacienta?
Adam:In sfârșit te-ai gândit să vii. Unde ai întârziat atât? Soția mea naște !
Tomnson:A fost aglomerație în trafic! Scuze.
Eva: Domnule doctor, eu nasc pe cale naturală.
Doctorul:Poftim, dar, doamnă Eva..
Eva:E decizia mea. Copiii mei nu se vor naște prin cezariană!
Doctorul:Bine doamna, dumneavoastră știți mai bine. Decizia va aparține. Atunci, haideți să ne pregătim de naștere.
Adam:Intru și eu, doctore!
Doctorul:Dar...
Adam:Nu-mi las soția singură!
Doctorul:Bine, puteți intra și dumneavoastră!
CITEȘTI
Iubire Împotriva Tuturor 💖 Vol lll
General FictionMulți știu doar ce vreau eu să știe. Nimeni nu mă cunoaște cu adevărat, doar câțiva oameni. E uimitor cum viața unui om poate lua o întorsătură neașteptată, in final, rămânând cu nimic. Atunci când ai totul, viața îți ia acest "TOT" pe care-l ai. Câ...