Iubire Împotriva Tuturor 💖 Vol lll

Capitolul 67 💖

Mateo:Asta e tot ce mi-aș fi putut dori vreodată, scumpo. Tu, eu și copilul nostru. Spune și încep să zâmbesc. Ce bine că ești a mea! Nici nu știi cât de norocos mă simt că te am, că îmi aparții, că ești a mea.
Alexa:Și eu sunt foarte norocoasă că te am, Mateo.
Mateo:Dar nu, nu vom sta așa. Momentan, suntem destul de bine așa. Slavă Domnului! Tu, eu și ghemotocul ăsta mic din brațele mele. Dar eu vreau și o fetiță. O fetiță!? Chiar te mai gândești la un copil?
Alexa:Și cine o va naște? Eu sau tu ? Spun și încep să râd. Mateo pufnește într-un râs zgomotos.
Alexa:Ai grijă, ai copilul in brațe, spun încercând să-mi stăpânesc râsul.
Mateo:Ești fenomenală, iubito. Asta de unde ți-a mai venit? Spune râzând.
Alexa:Pur și simplu mi-a venit pe moment. Dar tu "O să-l nasc eu". Spun și încep să râd. Cât de panicat erai.
Mateo:Da.
Alexa:Este cineva afară?
Mateo:Da. Mama, tata, Micky, mama ta, Adam și Eva.
Alexa:Bine. Cheamă-i aici, iubitule. Probabil sunt și ei entuziasmați.
Mateo: Bine iubito. Spune și mi-l da în brațe pe Brad. In nici mai puțin de un minut intraseră toți grămadă pe ușa, felicitându-mă.
Sofia: Felicitări, draga mea! Spune și mă sărută pe obraji.
Alexa:Mulțumesc mămico.
Mama:Tu ai devenit mamă, fata mea frumoasă?
Alexa:Da mămico. Sunt mama. Ba chiar, mama de băiat. Spun și Mateo mă sărutase pe frunte.
Eva:Alexa, scumpa mea, felicitări! Spune și mă îmbrățișează.
Alexa: Mulțumesc, scumpo! Le-am mulțumit și celorlalți. Micuțul Brad patrula din brațe. Cine știe ce mai e și în mintea lui acum. In acest moment se afla în brațele Evei. Îl alinta, îl săruta. Ea și lui Adam le stă atât de bine in postura de părinți. In scurt timp vor avea și ei copilul lor.
Adam:Cat de mic e. Iubito, uită-te și tu cât de mici sunt degetele lui.
Eva:Văd iubitule, văd.
Adam:Atât de mică va fi și Thalia noastră? Așa va avea și ea piciorușele și degețelele?
Eva:Da iubitule, exact așa. Spune și Adam o sărută pe frunte.
Mateo:Adam frate, în seara asta facem chindie.
Mama:Ce chindie, fiule?
Mateo:Cum adică ce chindie? Fiul meu s-a născut. S-a născut un Brown! 3 zile și 3 nopți va fi distracție.
Alexia:2 nopți a băut de fericire când a aflat că are băiat, acum nici nu-mi închipui ce o să se întâmple.
Adam:Mă ocup eu de asta. Spune adresându-se lui Mateo.
Eva: De ce te ocupi tu, mă rog?
Adam:De distracție, iubito.
Eva:Ești nebun, spun și râd amândoi.
Mateo:Dau de băut la tot satul, să mor eu de nu dau!
Alexa: Da iubitule, a zis cineva ceva? Ai grijă să nu cumva sa ratezi o persoană, bine?
Mateo:Stai liniștită, iubito. Nu aș rata niciuna. Voi fi foarte atent. Spune și toți ceilalți încep să râdă.
Și am mai stat câteva ore împreună, după care Mateo i-a gonit pe toți, deoarece soția și copilul lui trebuiau să se odihnească și ne oboseau prea mult. Mai deschideam ochii din când în când, să vad ce face Brad, care se afla in pătuț. Erau k grămadă de flori.  Zici că e gradina botanică aici!
Mateo:De ce te-au trezit, iubire? Trebuia să mai dormi puțin. Spune intrând în cameră.
Alexa:Mi-a fugit somnul.. când ai făcut toate astea?
Mateo:Cat dormeai tu. De fapt, voi. Spune chicotind. Îți plac?
Alexa:Sunt frumoase. Spun și mă sărută și se așează pe scaun, privindu-ne pe mine și fiul nostru.
Alexa:Acolo o să dormi? O sa amorțești, iubitule! Haidez vino lângă mine.
Mateo:Mi-e de ajuns sa va vad pe voi. Dormi liniștită, odihnește-te, nu-ți face griji pentru mine.
Alexa:Ești sigur?
Mateo:Da iubito.
Îmi așez capul mai comod pe pernă.
Alexa:Te iubesc, iubitule!
Mateo:Și eu iubito!

Eva povestește:

Adam:Ești gata, iubito?
Eva:Da, haide să mergem. Spun eu un timp ce cobor scările cu grijă.
Olimpia:Unde mergeți, copii ?
Adam:Până la magazin. O să mai cumpărăm câte ceva.
Olimpia:Bine, aveți grijă. Dacă aveți nevoie de ceva, sunați-ne.
Eva:Bine.
Ne-am urcat în mașină și am pornit spre magazinul de jucării pentru copii.
Adam:Luăm și din asta. O să luăm și din asta. Și din asta. Și sigur o să ne trebuiască și din asta.
Eva:Adam, liniștește-te scumpule.
Adam:Nu iubito, nu mai avem mult timp. Totul trebuie sa fie gata la timp.
Fetița se va naște în curând, iar noi inca nu avem totul luat.
Ia uite ce bicicletă frumoasă! Exclamase el spre o bicicletă de culoare roz.  Atenția îi fu îndreptată spre o trotinetă roșie cu galben.
Adam:Perfect, și asta o să ne trebuiască!
Eva:Adam, ia uite ce costumaș drăguț, iubitule! Îl luăm!
Adam:Desigur, iubito.
Și tot așa am ținut-o cam vreo 20 de minute.
Adam luase o grămadă de hăinuțe, fulare, pantofiori, și o grămadă de mașinuțe, biciclete etc.
Adam:Ar trebui sa luăm...
Eva:Ce sa mai luăm, iubitule? De ce nu cumperi tot magazinul ?
Adam:Trebuie sa fim pregătiți, draga mea.
Eva: Bine, da, înțeleg. Însă, dragule, Thalia va putea merge pe ele abia după 2-3 sau chiar 4 ani. Spun și fac referire la biciclete, trotinete și ce se mai găsește pe aici.
Adam:Uff..Hmm..pai mda..cam ai dreptate aici. Spune și își duce o mână după cap, iar apoi și-o trece prin păr.
Adam:O sa le luăm pe toate, nici n-o să vezi cum trece timpul, iubito. Spune și ne îndreptăm spre casa de marcat.
Eva:Da iubitule, dar, am cam exagerat cu asta. Spun în timp ce scot lucrurile din cărucior.
Eva:Știu că în câteva zile s-ar putea sa nasc și că trebuie să avem totul pregătit, dar e deja prea exagerat.
Adam:N-am exagerat deloc, iubito. Astea toate sunt pentru fetița noastră. Fetița mea va avea tot ce vrea. Nu-i va lipsi nimic.
Eva:Mbine..dar să nu se bazeze mereu numai pe asta. Trebuie sa fie independentă, să nu depindă de nimeni. Nici măcar de noi. Trebuie sa învețe să se descurce singură și să-i ajute pe cei aflați la nevoie.
Adam:Desigur că așa va fi. Însă, acum, de fapt peste câteva zile, va fi doar un copil, până va crește și va realiza toate astea, ne va avea pe noi alături.
Eva:Da. Adam, ia uită-te la ăștia, spun și arăt spre pantofiorii roșii atât de mici. Uite cât de mici sunt! Exclam eu, luându-i în mână.
Adam se uita entuziasmat către ei, zâmbind în colțul gurii.
Eva:Of, când vom termina odată?
Adam:Mai avem de așteptat.. spune și casiera este și ea plictisită.
Mă uit în spatele nostru și observ un cuplu având doar o jucărie in mâna.
Eva:Nu puteam cumpăra și noi ca ei?
Adam:Nu. Spune direct încât mă bufnește râsul.
Celelalte persoane din spatele nostru erau deja plictisite. Ne mâncau din priviri. Cred și eu, și eu aș fi mega super extra nervoasă daca aș fi fost în locul lor.
Eva:Mai avem încă puțin, foarte puțin. Mai avem doar încă 4-5 cărucioare. Terminăm imediat.
Mda, încă 4-5 cărucioare! De parcă aș fi spus încă 4-5 jucării!