Iubire Împotriva Tuturor 💖 Vol lll

Capitolul 19💖

"Adam Black, mărețul om de afaceri, surprins în ipostaze romantice alături de fiica mărețului om de afaceri, Jack Brown.
Adam Black și Eva Brown au fost surprinși în parcul din oraș, in faze romantice. Cei doi au mai avut o relație acum mult timp, de câteva luni, însă, s-au despărțit. Oare se înfiripa ceva intre ei, din nou ?"
Este scris un articol, alături de pozele pe care mi le-a dat tata.
La naiba!
Tata:Ce înseamnă asta Adam? Ce este asta?
Adam:Nimic..nu a fost nimic..
Tata:Cum nimic? Ziariștii spun altceva.
Adam:Prea puțin îmi pasă mie de ce scrie aici, bine? Sunt niște împuțiți care nu au ce să facă.
Eva a fost răpită, bine? A fost răpită. Nu stau să-mi bat capul și acu asta acum!

Tata:Ce? A fost răpită? Cum? Întreabă îngrijorat.. el și Eva au avut o relație specială cat timp am fost noi împreună.
Adam:Nu știu. Eram in parc, și, am plecat pentru câteva minute sa salut un vechi prieten de facultate, și când m-am întors, nu mai era.
Tata:Cine a răpit-o?
Adam: Jefferson. Spun și iau încă odată pozele cu noi doi...zăresc o poză care îmi atrage atenția.. era Eva, care stătea cu spatele, și încă un om, in spatele ei, care avea ceva alb în mana. Mă uit mai bine la fața individului și îl recunosc imediat. Era acel jegos de atunci, din parc.
Tata:Ce s-a întâmplat?
Adam:Îl știu pe ăsta. E omul lui Jefferson.
In acel moment intra Nick pe ușă.
Nick:Șefule, am reușit să fac rost în sfârșit de camerele de supraveghere din parc și de încă ceva informații.
Adam: Dă-mi să văd.
Mă uit pe camerele de filmat și observ că a fost adormită de acel individ, după care au luat-o spre sud.
Adam:Ce altceva ai mai găsit? Spun în timp ce îl sun pe Mateo
Nick: Uite. Îmi dă un plic.
Adam:Mateo, vino repede la mine, a venit Nick, a zis că a găsit ceva.
Mateo:Și eu la tine veneam, Andrew a găsit locul.
Deschid plicul și observ o poză cu o clădire. Este undeva la sfârșitul orașului. Și ca sa vezi.. Sânge-Rosu era numele clădirii. Ce nume!
A sosit Mateo cu Alexa și Jack..
Adam:Sânge-Rosu era numele căldurii, haide , să mergem.
Pornim la drum, ne-am luat armele la noi, și oameni.
Venim iubito, venim.

Eva povestește:

Am amorțit aici. Mă dor încheieturile mâinilor de la sfoara aia cu care sunt legată.
Oare și-au dat seama că am dispărut? Ar fi imposibil, lipsesc de ore bune.
Sper sa vina înainte ca acești nenorociți să-mi facă ceva.
Ușa camerei se deschide și pe ea intră... Jefferson.
Eva:Ce vrei, nenorocitule?
Jefferson:Se pare că ai avut data trecută. Nu ai murit. Viața a ținut cu tine. Însă, de data aceasta, nimeni nu te mai poate salva.
Eva:S-o crezi tu, familia mea va veni după mine.
Jefferson:Ei bine, a trecut atâta timp de când te-am răpit și nimeni nu a venit.
Spune și vine spre mine desfăcându-mă.
Eva:Unde mă duci? Lasă-mă.
Jefferson:Nu mai ai mult de trăit. Spune și se aud niste focuri de armă. Se aude gălăgie.
Eva:Ce se întâmplă?
Jefferson:Nimic..sunt doar oamenii mei..
Spune și mă scoate cu forța din cameră.
Eva: Lasă-mă! Dă-mi drumul. Ce se întâmplă afară? Se aude gălăgie și focuri de armă. A venit cumva Adam?
Jefferson:Ți-a venit timpul, Brown. Ăsta e sfârșitul tău. Ia-ți adio de la viață, scumpo!
Fix atunci când credeam că mă va omorî, apăruse Adam.

Eva:Adam! Spun și acesta îi dă una lui Jefferson,apoi îl împușcă.
Eva:Adam..ce..ce ai făcut? Spun eu cu vocea tremurândă.
Adam: Încă nu i-am făcut nimic. L-am împușcat doar în umăr, a avut noroc.
Eva:Adam...spun și încep să plâng...iar acesta mă ia în brațe..
Adam:A trecut, gata! A trecut! Spune și îmi mângâie părul.
Eva:Mi-a fost frică..am crezut că o să mă omoare.
Adam: Te-aș fi lăsat eu sa pățești ceva? Ți-am spus că nu voi permite niciodată să pățești ceva.
Eva:Mulțumesc.
Adam:Cum te dezlipești de mine, cum intri in bucluc. Spune și mă face să râd.
Acum haide, să plecăm.
Ieșim afară de aici, și observ că erau tata,Mateo și Alexa.
Tata:Eva! Slavă Domnului! Ești bine. Spune și mă îmbrățișează strâns în brațe.
Mateo:Ești bine?
Eva:Da, sunt bine. Nu va faceți griji.
Am pornit acasă, eram foarte obosită, voiam să mă odihnesc. Am plecat cu Adam, el m-a lăsat acasă.
Eva: Mulțumesc mult, Adam. M-ai salvat, din nou, spun și râd.
Adam:Gata, nu te mai gândi la ce a fost, încearcă să te odihnești acum.
Eva:Noapte bună!
Adam:Noapte bună!
Cobor din mașină.
Intru in casa, și după alte câteva minute de stat cu ai mei, care erau super îngrijorați pentru mine, mai ales mama, am plecat in camera mea. Era aproape 2 dimineața. Sunt foarte obosită. Mă pun la culcare.