Eva:Am o idee. Veniți la cină diseară.
Olimpia:Serios? De ce?
Eva:Poate așa, dumneavoastră și Adam vă veți apropia. Ce ziceți? Veniți?
Olimpia:Desigur. Vin... Dar...Adam.. va vrea?
Eva:Stați fără griji. Mă ocup eu de asta. Am să vorbesc eu cu el.
Olimpia:Ești sigură că-l poți convinge? Nu vreau sa va certați..
Eva:Stați liniștită. Nu o să ne certăm. Îl conving eu. Dumneavoastră doar sa veniți.
Olimpia:Bine, am să vin. A, și.. vorbește-mi la pertu. Spune zâmbind.
Eva:Bine, atunci, ne vedem diseară.
Olimpia:Chiar ești o fată minunată, Eva! Îmi placi. Adam e norocos sa te aibe. Spune și zâmbesc. Daca nu întrec limita, când v-ați căsătorit? Întreabă și zâmbesc.
Eva:De câteva luni. Aproape 6 luni. Dar bine..suntem de mai mult timp împreună. Spun sfioasă.
Olimpia:Mă bucur pentru voi. Felicitări!
Eva:Mulțumim. Eu ar trebui sa plec. Poate s-a trezit Adam... Spun și mă ridic de pe scaun. Deci..rămâne pe diseară, da?
Olimpia:Da. Ne întâlnim diseară. La revedere!
Eva:La revedere. Spun și intru în casă.Nilgun:Eva...ce voia d-na Olimpia?
Eva:S-a trezit Adam?
Anne:Nu. Încă nu. Spune-ne odată.
Eva:O sa vina la cină diseară, pregătiți cina.
Nilgun: Poftim? Dar..Adam nu vrea să o vadă..
Eva:Va vrea, mătușa Nilgun. Va vrea. In fond, e mama lui. Trebuie sa se apropie, să vorbească. Oricum..săraca femeie nu a plecat de capul ei, a fost gonită de aici. Am vorbit cu ea, mi-a povestit. Socrii ei au dat-o afară. Ce vină avea ea?
Anne:Ai dreptate. Dar..Adam ce va spune despre asta?
Eva:Off..nu știu. Am să vorbesc cu el. Am să-l conving. Sper..
Anne:Vrei ceva de mâncare?
Eva:Nunu...am să-mi fac un sandviș. Iar apoi am să merg să văd ce face Adam, dacă s-a trezit.Adam povestește:
Îmi caut cu mâna telefonul sub pernă. Într-un final dau de el, observ că ceasul este ora 14:30. Ce mama dracu am dormit așa mult?
Observ că Eva nu e lângă mine, așa că mă îmbrac și merg la bucătărie, sau oriunde altundeva prin casa ca sa o caut.
Cobor scările și din bucătărie iese un miros de mâncare. Ce dracu, doar nu s-a apucat de gătit! Spun pentru mine și încep să râd.
Intru in bucătărie și o observ cu fața la masă și cu spatele spre mine, își făcea un sandviș.
Mă apropii ușor de ea, tiptil tiptil, fără ca să-și dea seama că vin și o cuprind în brațe de la spate, mirosindu-i aroma pielii. Tresare la început, speriindu-se, dar se liniștește când își dă seama că sunt eu.
Adam:Iubito..spun și o sărut pe obraz.
Eva:Somnorilă! Ce ai dormit așa mult, somnorici? Îmi spune blând. Atât de blând..
Adam:Nu știu.. mi-a fost somn. Nici eu nu știu cum a trecut timpul.. spun și se întoarce cu fața spre mine, mângâindu-mi obrazul.
Eva:Cum te simți ? Mă întreabă duios..
Adam:Biine..mă simt mai odihnit acum. Nu-ți face griji pentru mine.
Eva:Cum sa nu-mi fac, Adam? Nu vorbești nici măcar cu mine.. spune-mi te rog, ce te doare? Vreau sa fiu alături de tine, să te ajut să treci peste, dar nu pot pentru că nu mă lași să mă apropii de tine. Înțeleg că ți-e greu, dar vreau sa trecem peste asta, împreună. Spune privindu-mă în ochi cu durere. Mă îngrijorezi, Adam, vreau sa fiu alături de tine. Spune și în ochii ei pot observa câteva lacrimi curgând. Nu iubito, nu plânge, nu vreau sa te văd așa. Chipul tău frumos nu merită lacrimile alea amare.
O trag spre pieptul meu și o strâng tare in brațe.
Adam:Nu plânge, iubito! Nu plânge! Spun și îi șterg lacrimile de la ochi.
Eva:Mă doare sa te văd așa.. spune și o iau de mână, și ne așezăm jos.
Adam:Dar îmi ești alături, iubito. De fiecare dată când mă simt nasol, și te privesc pe tine, mi se umple sufletul de fericire. Atunci când te văd pe tine fericită și plină de voioșie, devin și eu fericit. Prin asta îmi ești alături..când brațele tale micuțe și finuțe îmi ating corpul, obrazul, sau, când se joacă cu firele din părul meu. Te simt aproape, știu că am pe cineva langa mine care mă iubește și mă face fericit, fără prea mari eforturi. Iar eu, am datoria ca pe această ființă sa o fac cea mai fericită femeie din lume, pentru că îmi umple sufletul de fericire, spun și pe fața ei se întipărește un zâmbet.
CITEȘTI
Iubire Împotriva Tuturor 💖 Vol lll
General FictionMulți știu doar ce vreau eu să știe. Nimeni nu mă cunoaște cu adevărat, doar câțiva oameni. E uimitor cum viața unui om poate lua o întorsătură neașteptată, in final, rămânând cu nimic. Atunci când ai totul, viața îți ia acest "TOT" pe care-l ai. Câ...