Iubire Împotriva Tuturor 💖 Vol lll

Capitolul 61 💖

Eva:Ești bine? Spun și mă îndrept spre ea, care încă plângea.
Olimpia:Mi-au distrus viața. Mi-au distrus viața... Spune plângând. Mi-au făcut viața în calvar când m-am căsătorit cu Eliot. Apoi..mi-au făcut și mie ce ți-au făcut și ție. M-au adus aici..n-am reușit să mai scap de aici. Mă certam mereu cu ele, însă, mă băteau in fiecare zi. Nu te pune cu ele. Nu incerca sa te pui cu ele. Sunt in stare sa te omoare.
Eva:Doamne...prin ce ai trecut...chiar nu există nici o metoda de a ieși de aici?
Olimpia:Exista..le-am incercat pe toate. Este un tunel secret, la capătul holului e o camera, care duce spre acel tunel. Însă..e blocată, orice ieșire de aici e blocată.
Eva:Trebuie sa ieșim de aici. E imposibil. Trebuie sa scăpăm cumva..
Olimpia:E imposibil, din păcate, spune și îmi pune mana pe umăr.
Eva:Îmi cer scuze pentru mai devreme. Am crezut că sunteți Ariana. Adică..arătând ca dumneavoastră, am crezut că...
Olimpia:Stai liniștită, e in regulă. Nu îmi vine să cred că a fost în stare de asta. Habar nu aveam...
Eva:Nici nu aveați de unde. Dar..de ce fac asta?
Olimpia:Pentru că sunt rele, fata mea. Sunt dracul în persoană. Sunt diabolice. Megan, sora lui Eliot, îl urăște de moarte pe Eliot. E rea, la fel ca și părinții ei. Eliot nu e așa. Eliot e bun și calm, blând..
Eva:Știu. Îi spun zâmbind.
Olimpia:S-a...s-a căsătorit?
Eva:Nu. Nu s-a mai căsătorit de când ați dispărut. Spun și parcă se înseninează puțin.
Olimpia:Adam..Adam e bine?
Eva:Este bine..însă..nu știu cât de bine va fi când va afla că , cea pe care-o credea mama lui, nu este mama lui.
Olimpia:Nenorocita! Voia să-mi distrugă fiul.
Eva:Adam e puternic. Va trece și peste asta. Spun zâmbind.
Olimpia:Tu..cum te numești?
Eva:Ah...am uitat sa mă prezint, scuze.. eu sunt Eva.
Olimpia:Tu...tu ești soția fiului meu?
Eva:Da, eu sunt. Spun și îmi mângâie părul.
Olimpia: Ești foarte frumoasă! Sa nu te deochi! Fiul meu a avut noroc sa te întâlnească.  Spune și eu zâmbesc.
Olimpia:Cum ai ajuns aici?
Eva: Eram in mall, cu ea, și când să plecăm, mi s-a pus ceva la gură, iar apoi am fost adormită. Când m-am trezit, eram într-o cameră. Spun și îmi cade o lacrimă.
Olimpia:Of.. scumpa mea...
Eva:Eu..sunt însărcinată.. au zis ceva legat de asta..

Olimpia:Ești însărcinată? Ele știu asta?
Eva:Da.. adică..am câteva luni, oricum, ele știu tot ce s-a întâmplat în viața noastră. Spun și o văd îngrijorată. S-a întâmplat ceva?
Olimpia:Trebuie să ieși cât mai repede de aici! Cât mai repede!
Eva:De ce? Ce se întâmplă, Olimpia?
Olimpia: Ascultă-mă! O să-ți ia copilul, trebuie sa pleci cât mai repede de aici.
Eva:Ce? Fetița mea? Spun și lacrimile își fac apariția. Olimpia, explica-mi te rog, ce se întâmplă?
Olimpia:Eu..eu eram însărcinată când am fost dusă aici. Am născut, mi-am ținut fata în brațe pentru prima și ultima oară. Mi-au luat-o. Nu m-au lăsat să-mi cresc fata. Mi-au luat fata, Eva. Nici măcar nu am putut sa mă bucur de ea, spune plângând. Nici nu știu dacă trăiește, unde e... Nu știu nici de ea.. nu pot permite să ți se întâmple și ție una ca asta.
Eva:Ți-au luat fata? Adam are o soră?
Olimpia:Da, au luat-o.
Eva:Adam...Adam și-a dorit foarte mult această fetiță. Spun și îmi pun mâna pe burta. Am mai pierdut o sarcină. Nu vreau să-mi pierd copilul din nou.. spun și încep să plâng.
Olimpia:Ai mai fost însărcinată? Dau din cap aprobator.  N-o să se întâmple nimic, bine? Spune și mă îmbrățișează.
Eva:Trebuie să plecăm de aici.
Olimpia:Cum sa plecăm? Eu nu mai am scăpare de aici. Însă, tu trebuie sa pleci.
Eva:Nu, Olimpia, eu nu plec nicăieri fără tine. Bine? O să plecăm împreună de aici. O să scăpăm de aici. O sa vezi.

Adam povestește:

Au trecut două zile, doua nenorocite de zile și nici o urma de Eva. Unde e soția mea? Cine a îndrăznit s-o ia de lângă mine? Jur că am să-l omor pe acel ticălos.
Nick:Adam..am găsit ceva ce nu tocmai o să-ți placă.
Adam:Ai găsit-o pe Eva?
Nick:Nu..încă nu, din păcate. Însă..am găsit altceva.
Adam:Ce e așa de important în afara de Eva? Găsește-o pe ea, nu alte lucruri prostești.
Nick:Dar Adam..e important. Ne-am putea da seama ce s-a întâmplat cu Eva.
Adam:Ce este? Arată-mi.
Nick:Uite, am întâlnit niște oameni care erau in mall in ziua aceea, spre seară, la ora aceea. Au văzut-o pe Eva, era cineva in spatele ei, un bărbat înarmat. I-a pus ceva la gură Evei, iar apoi a adormit-o. Au mai zis ceva..au mai văzut-o și pe doamna care era cu Eva, adică mama ta, Olimpia. Ei nu i-a făcut nimic. Însă, nici ea nu a făcut nimic, doar l-a urmat pe acel nemernic spre ieșire și s-a dus cu el.
Nu-mi vine sa cred ce aud urechile. Mama a văzut toată chestia asta și nu a făcut nimic?
Adam:Stai,stai, ia stai așa. Adică mama a văzut toată chestia asta și nu a făcut nimic ca să-mi salveze soția? A mai și dispărut, pe deasupra. Caut-o, caut-o pe ea, Nick. Cu siguranță acolo este și Eva a mea. Caută-le. Găsește-le. Vin și eu cu tine. Nu mai am răbdare, vreau să-mi găsesc soția cât mai repede.