Iubire Împotriva Tuturor 💖 Vol lll

Capitolul 11💖

Observ că ușa depozitului se deschide, pe ea ieșind Eva cu tatăl și fratele ei.
Eva:De ce ați venit? Spune și își scoate pistolul,trăgând in aer cu el. Wow, ea chiar s-a schimbat mult.
X:Am primit ordin. Pentru eșecul pe care l-ați produs la transportul de arme.
Tata:Despre ce tot vorbești? Noi nu avem nici o legătură
Eva: Plecați de aici.
X:Cine spune? Fetița lui tati care a venit îmbrăcată ca o prințesa in timpul unui atac cu arme?
Eva:Exact, ai dreptate. Însă, ce nu știi tu este că prințesa lui tati știe mai multe decât crezi tu. Spune și ii da una, dupa care se ocupă de el.
Cred că ar trebui sa intervin, altfel îmi va omorî omul.
Adam:Hei, opriți-vă toată lumea.
Eva:Adam? Ce se întâmplă aici ? Ce-i cu atacul ăsta?
Adam:Îmi cer scuze, s-a înțeles greșit. A fost doar o mica neînțelegere. Ne retragem.
X:Dar domnule Adam, domnul Black....
Adam:Nu-mi pasă ce a zis tata, a fost o simpla neînțelegere. Dacă ți-am zis sa faci ceva, faci.
Adam:Îmi cer scuze in numele tuturor, nici eu nu știam despre ce este vorba. Dacă aș fi știu, n-aș fi permis una ca asta.
Spun și plec.

Observ că Eva vine după mine.
Eva:Adam, stai !
Adam:Ce s-a întâmplat?
Eva:Excat asta te întreb și eu pe tine. Ce eșec? Ce transport?
Adam:A fost doar o neînțelegere Eva. Atâta tot.
Eva: Crezi că noi suntem de vină că nu v-a mers vouă transportul de arme?
As permite eu una ca asta? Știi că nu sunt așa.
Are dreptate, chiar daca ar fi vrut asta cineva din familia ei, ea nu ar fi permis asta. Nu e așa, ea e corectă, e buna, miloasă.
Eva:De ce taci? Zi ceva?
Cât vreau sa zic ceva, se aud niste sirene de poliție.
Eva:Ce se întâmplă?
Adam:Cine a chemat poliția ?
Eva:Habar nu am, spune și vrea să pleacă.
Adam:Stai aici,unde crezi că mergi ?
Eva:La depozit.
Adam:Stai aici, vino sa ne ascundem.
Eva:Ok.
Mergem la câțiva metri depărtare de depozit.
Eva:Cine a chemat poliția ?
Adam:Habar nu am. E posibil sa fi fost persoana noastră anonimă.
Eva:Dar de unde știa că avem atac?
Adam:Sigur are oameni peste tot, in caz că ai uitat, ne urmărește.
Eva:Mda. Spune și vrea să facă un pas mai in față, însă calcă strâmb și e cat pe ce sa cadă, dar o prind de talie, și o țin strâns.
Adam:Nu se vine cu tocuri pe aici, îi zic rânjind.
Eva:Nu aveam de unde să știu ac o să ajung aici,spune și mă privește în ochi, ținându-se strâns de mine.
Mă uit adânc în ochii ei. Acea privire care mă făcea să mă pierd de fiecare dată când se uita la mine.
Off Eva, iubito, ce n-aș face ca sa fim din nou împreună. Pe tine te iubesc enorm, in ciuda a tot.
Eva:Adam..îmi poți da drumul acum, îmi spune ea tremurând toată și roșind. Ador când roșește.
Vrea să mai spună ceva, însă nu îi permit. Îi acopăr buzele cu ale mele, nepermițând sa vorbească.
Îmi era așa dor de buzele astea, de aroma lor. De tot.
Ce-ai făcut Adam? Cum să o săruți? Ești tembel? Tu și ea nu mai puteți fi împreună. E imposibil! Ce e așa greu de înțeles? Plus că ea are un iubit, și tu o iubita. De ce ai sărutat-o? Exact asta o să te întrebe și ea! Ce o să-i răspunzi?
Ești un mare tembel!

Ne desprindem din sărut din cauza lipsei de oxigen.
O văd privindu-mă pierdută..avea ochii închiși, parcă zburase spre altă planetă și abia acum aterizase pe pământ.
Eva:Adam...ce...ce ai făcut ?
Adam:Te-am sărutat. Spun eu zâmbind și îmi amintesc de ipostaza in care era când ne-am desprins din sărut.
Eva:De ce?
Adam:A fost doar un sărut. Un simplu sărut. Nu înțeleg de ce te impacientezi așa.
Eva:Sa nu îndrăznești să mă mai săruți! Niciodată!
Adam:De ce ?
Eva:Pur și simplu.
Conversația noastră a fost întreruptă de Diana.
Diana:Eva, unde ești?
Eva:Aici sunt, ce s-a întâmplat?
Diana:Haide, noi plecăm.
Eva:Pai și poliția?
Diana:A rezolvat tatăl tău.
Eva:Ok, vin acum.
Spune și merge spre Diana.
Acest sărut a fost... drăguț, senzațional. Buzele ei fine m-au făcut să mă topesc când au făcut contact cu ale mele.
Mi-a fost așa dor sa o simt, să-i simt nb buzele fine și catifelate. Nu știu de ce,dar...pur și simplu am simțit sa fac asta. Așa am simțit acum, in momentul ăsta.