Iubire Împotriva Tuturor 💖 Vol lll

Capitolul 47 💖

Cobor din nou jos la bucătărie. Ce!? Profit și eu de timpul în care este iubita mea aici.
Intru in bucătărie și am norocul ca mătușa Nilgun sa nu fie acolo. Ea stătea cu spatele la aragaz. Încă purta hanoracul meu. Arată atât de drăguț in el.
Eva:Mătușa Nilgun e gat..spune și se oprește când mă vede. Ce cauți tu aici?
Adam:Asta e bucătăria. Am venit să-mi iau ceva.
Eva:Bine..spuse și se întoarse din nou cu spatele la mine, punând ceai in cești. Deschid ușa frigiderului și iau ceva de mâncare si le pun pe masă.
Arăta oribil, și mă doare, deoarece știu că eu am adus-o in starea asta.. dar..simt că s-a mai întâmplat ceva..și nu știu ce..se vede pe privirea ei că s-a întâmplat ceva..
Merg spre frigider să iau suc de portocale și zâmbesc când o văd în hanorac.
Eva:Cred că ar trebui să mă schimb.. spune și se uită spre hanorac.
Adam:Nu-i nevoie. Adică..îl poți ține. Îți stă bine, spun eu zâmbind.
Mă apropii ușor de ea, punându-i mâna pe talie.
Eva:Adam..tresări ușor. Îmi pun și cealaltă mână pe talia ei și o trag mai aproape.
Eva: Dă-mi drumul. Lasă-mă.
Adam:Nu pot. Nu te pot lăsa. Spun și îmi lipesc buzele de ale ei. La început  se opune sărutului, dar după îmi răspunde.
Îmi duc un deget la obrajii ei, ștergând o lacrimă ce a căzut din ochii ei.
Adam:Nu plânge..spun și îmi îndrept buzele spre gâtul ei, sărutându-l. Am simțit cum a tresărit ușor.
Eva:Lasă-mă..
Îmi plimbam mana ușor pe corpul ei.
Eva:Adam..lasă-mă.. Adam..lasă-mă! Spune și mă împinge de lângă ea, observându-i miile de lacrimi.
Ce naiba s-a întâmplat? Ce e cu ea?
Eva:Nu mă atinge! Nu mă atinge! Spune cu lacrimi in ochi.
Adam:Eva..ești bine? Întreb îngrijorat. Chiar nu înțeleg ce e cu ea.
Eva:Să nu mă mai atingi niciodată! Ai înțeles? Spune și fix când vreau sa zic ceva, intră mătușa Nilgun. Se întoarse cu spatele la mine, își șterse lacrimile.
Eva:O sa beau ceaiul in cameră. Spuse în timp ce își luase ceaiul și plecase.

Chiar nu înțeleg ce e cu ea.. adică..nu am făcut nimic greșit față de ea. E ceva ciudat la mijloc. O sa fac tot posibilul ca sa aflu.

Eva povestește:

Am simțit din nou gustul ăla amar... Nu suport sa fiu atinsă.. in alte circumstanțe, atingerile lui m-ar fi liniștit, dar..acum îmi aduceau aminte prin ceea ce trecusem. Mă simt atât de murdară... Mi-e scârbă de mine..mă urăsc. Daca nu m-aș fi încăpățânat să plec, probabil că Luck nu m-ar fi violat. Mă simt murdară..
Îmi șterg lacrimile de la ochi și intru in baie. Simțeam nevoia să mă curăț... Tot dușul nu m-am putut opri din plâns. De ce trebuia să trec prin asta?  Mă pun la culcare înainte să vină Anne. O să-mi pună întrebări despre starea mea și nu vreau să-i zic. Nu vreau sa zic nimănui despre asta. O sa incerc sa trec peste. Acel eveniment o să rămână în urmă. Adorm plângând.

Anne:Bună dimineața, scumpo.
Eva:Neața.. spun eu in timp ce îmi pieptănam părul..
Anne:Te-ai împăcat cu Adam?
Eva:Nu. De unde până unde ți-a venit ideea că noi ne-am împăcat?
Anne:V-am văzut sărutându-vă in bucătărie ieri seara și...de aceea am crezut asta.
Eva:El m-a sărutat! Imbecilul! S-a trezit?
Anne:Nu, încă. De ce?
Eva:Perfect. Am să plec înainte ca sa mă vadă.
Anne:Eva, ce se întâmplă cu tine?
Eva:Ce sa se întâmple cu mine? Soțul meu m-a înșelat! Cum vrei să mă simt? Sa dau muzica la maxim, in boxe și să dansez? Spun eu.. mințind..de fapt..nu mințind..căci și asta e adevărat.
Anne:Ai dreptate. Dar..nu mă refeream la asta, știu că suferi din cauza asta. Însă..mai e ceva.. simt asta.  E ceva cu tine.
Eva:Nuu..ți se pare. Nu am nimic în afara de asta..
Anne: Bine..sa zicem că te cred..
Când pleci?
Eva:Acum, nu vreau sa dau de Adam.
Anne:Bine.
Îmi iau la revedere de la ea și plec. Am vorbit cu Nick, mi-a alimentat el mașina. Mă urc in mașină și plec. Mă îndrept către un hotel. Mă cazez la o camera, mă așez în pat și mă gândesc...la tot ce s-a întâmplat. Îmi e dor de Adam.. acum trebuia să mă trezesc lângă el, dormind la pieptul lui gol, inhalând parfumul lui care mă lasă fără suflare. Îmi mai apare și incidentul ăla neplăcut in minte..
Cum o să trec și peste asta?  Cum o să-i fac față? Am rămas de una singură.