Iubire Împotriva Tuturor 💖 Vol lll

Capitolul 80 💖

Eva:Adam, acum cred că poți să mă pui jos, am ajuns acasă. Spune în timp ce intrăm înăuntru.
Adam:Bine, te las jos. Spun și o așez pe canapea.
Eva:Dar voiam să merg în bucătărie.
Adam:De ce?
Eva:Îmi e sete. Vreau sa beau apă.
Adam:Îți aduc eu. Spun zâmbind, in timp ce ea oftează.
Îi aduc un pahar cu apă și i-l dau să bea.
Eva:Mulțumesc. Ceilalți unde sunt?
Adam:Nu știu, probabil că nu sunt acasă, e mult prea liniște.
Eva:Thalia.. am uitat de ea.. spune și își scoate telefonul.
Eva:Uff.. n-am baterie.. îmi dai telefonul tau, te rog?
Adam:Poftim! Însă, ce s-a întâmplat? Întreb și ea nu îmi răspunde.
Eva:Alexa, ce faci? Thalia e la tine, nu?
Alexa:Pai nu, ne-am întâlnit cu părinții lui Adam acum și au luat-o ei acasă. Nu au venit încă?
Eva:Nu..
Alexa:Aa, pai, cu siguranță trebuie să apară. Spune, ce ai făcut?
Eva:Ce am făcut?
Alexa:Pe bune? Of.. ești însărcinată? Mor de curiozitate.
Eva:Aa.. spune și râde. Da, sunt însărcinată. Spune și se uita la mine zâmbind.
Alexa: Serios? Spune atât de tare încât o aud și eu.
Alexa: Felicitări, scumpo!
Eva: Mulțumesc.
Adam:Bine, acum, daca ai terminat cu întrebările, soția mea trebuie sa se odihnească. Spun eu in telefon, cât să mă audă.
Alexa:Idiotule! Spune râzând. Bine, închid, pentru că lui Brad și Mateo le este foame. Va pup!
Eva:Și eu, pa!

Adam:Alexa de unde știe că ești însărcinată?
Eva:Pai.. ți-am zis că am ieșit să ne plimbăm. Spune și dau din cap. Așa.. de dimineață mă tot simțeam rău, însă nu am acordat prea multă importanță. Alexa și-a dat seama că am ceva, și mă rog, i-am zis că mă simt un pic rău, însă nu e nimic grav. Și ea, la fel ca și tine, a crezut că sunt însărcinată. M-a obligat să merg la medic căci.. știi poate aflu niște vești bune..și.. așa a fost, spune zâmbind și își lăsă privirea în jos.
Îi ridic bărbia cu două degete și o fac sa se uite la mine, iar apoi o sărut.
Adam:Chiar ești însărcinată? Devin tată? Din nou?
Eva:Da iubitule. Spune zâmbind și eu o iau în brațe, ridicându-se de pe canapea.
Îi pun mâna pe abdomen și mă aplec ușor, ca să-i aplic un sărut.
Adam: Devin tată! Spun țipând de fericire, Eva râzând cu poftă. O iau în brațe și o învârt.
Eva:Adam, ai înnebunit? Spune râzând.
Adam:Da iubito, am înnebunit! Devin tată, pentru a doua oară! Sunt foarte fericit.
Eva:Și eu sunt fericită, iubitule. Spune și o iau din nou în brațe, ridicând-o de la sol, casa fiind plină de râsetele noastre.
Ușa de la intrare se deschise. Veniseră mama și tata.
Mama:Copii, ce se întâmplă aici? Spunem văzându-ne atât de fericiți.
Tata:Adam? Întreabă și el, văzând că răspunsul ezita sa apară.
Adam:Devin tată!
Eva: Sunt însărcinată!
Ei: Poftim?
Tata:Chiar ești însărcinata?
Eva:Da, azi am aflat.
Mama: Felicitări dragilor!
Tata: Felicitări! Spune și ne îmbrățișează amândoi.
Tata: Devin bunic, încă odată?
Adam:Eu devin tată încă odată! Spun și o sărut ușor pe Eva pe frunte.
Eva:Thalia unde este?
Mama:S-a întâlnit în curte cu Anne. Vin acum.
Eva:Thaliei cum îi vom zice?
Adam: O luăm cu ușurelul. Va fi fericita să știe va avea încă o surioară sau un frățior.

Eva povestește:

Thalia:Mami, unde ai fost atâta timp? Ulma să vii să mă iei..
Eva: Scuze scumpo, însă, a intervenit ceva, spun și îi mângâi părul lung și blond.
Adam:Vino scumpo, avem să-ți zicem ceva foarte important.
Thalia:Ce se întâmplă?
Adam:Nimic rău, însă, trebuie sa vorbim ceva cu tine. spune și Thalia se așează pe canapea lângă noi.
Eva:Thalia, iubito, îți dorești o surioară sau un frățior?
Thalia:De ce mă intebați asta? O sa am o șulioala sau un fățiol?
Adam:Da, scumpo, o să ai. Spune și pe fața Thaliei apăruse un zâmbet, ce i se întindea până la urechi.
Thalia:Selios? Întrebă fericită.
Eva:Da iubito. Vei avea un frățior sau o surioară. Spun și aceasta ne îmbrățișează pe amândoi.
Thalia:Mami, tati..
Adam:Da scumpo.
Thalia:Veau șă va intleb ceva..
Adam:Spune scumpo, ne poți întreba orice.
Thalia:De unde vine flatele sau șulioala mea? Cum a apalut?
Adam:Bine.. nici chiar orice, spune în șoaptă, dar eu l-am auzit.
Thalia:Laspundeti. De ce vă uitați unul la altul?  Spune și Olimpia și Eliot încep să râdă. Ce să-i răspundem copilului acum? Că mami și tati și-au tras-o într-o seară și așa a apărut copilul? Și cel mai probabil, și ea..
Adam:Pai... . spune Adam văzându-mă pe mine că nu dau nici un răspuns. Oh nu! Nu e de bine. Nu mi-ar fi mare mirarea daca ar spune acum ceea ce tocmai am gândit eu acum câteva secunde, fara să țină cont că și părinții lui sunt de față.
Adam: Păi.. uite.. știi, mami și tati au muncit mult la asta. Spune și rămân masca. Cum să-i spui așa ceva unui copil?
Îi dau una peste cot, iar începe să râdă, la fel ca și părinții lui.
Thalia:Cum?
Adam:Tati a avut o contribuție la asta. Spune în șoaptă, dar se pare că micuța Thalia a auzit.
Thalia:Ce fel de contlibuție?
Eva:Ceea ce vrea să spună tati este că.. spun înainte ca să deschidă el gura și să mai zică o prostie. A vorbit cu barza. Spun și ceilalți încep să râdă.
Thalia:Balza?
Eva:Da scumpo, barza. Barza îl/o va aduce pe fratele sau surioara ta.
Adam:Eu nu prea cred că tati a vorbit cu barza, îmi spune la ureche, râzând.
Eva:Găsește tu un răspuns mai bun. Îi spun pe același ton, ucigându-l din priviri.
Olimpia:Bine, acum, haide sa mergi în camera, Thalia. Probabil ești obosită, ar trebui sa te schimbi, sa fii mai lejera.
Thalia:Da, ai dleptate, bunico, sunt obosită.