Iubire Împotriva Tuturor 💖 Vol lll

Capitolul 23 💖

După ce am reușit "să scap" de Adam, îmi iau valiza și intru in casă. Sunt atât de fericită, eu și Adam suntem din nou împreună. Închid ușa casei și mă reazem cu spatele de ea, zâmbind ca o idioată.
Din bucătărie iese Micky, care este surpriză să mă vadă.
Micky:Eva? Ai venit? Spune și mă îmbrățișează.
Eva:Da...
Micky:Nu era vorba că vii diseară?
Eva:Am venit mai devreme, spun eu zâmbind întruna.
Micky:Ești bine?
Eva:Da, foarte bine.
Mateo: Surioară? Ai venit?
Eva:Am venit, spun și îl îmbrățișez și pe el, și pe Alexa.
Alexa:Te simți bine?
Eva:Da, mă simt extraordinar.
Alexa:Ce s-a întâmplat? Mă întreabă și nu știu ce să le răspund. In momentul ăsta ies din bucătărie Diana și David.
Eva:Dragilor? Sunteți și voi aici? Ce faceți? Sărbătoriți in lipsa mea?
David:Exact, fix asta făceam.
Diana:Eva, ești bine?
Eva:Sunt bine,de ce mă întrebați toți asta?
Alexa: Scumpo, când ai plecat... Arătai ca un monstru, erai foarte deprimată.
Eva:Sunt bine.
Diana:Ce s-a întâmplat?
Eva:Nimic..ce să se întâmple? Vreau să-i mai țin un pic în suspans așa..
Alexa își deschide telefonul și se uită la mine cu o privire ucigătoare.
Alexa:Și, ce ați făcut singură în acest timp domnișoară Eva?
Eva:Nimic, am ieșit, am stat in casă, m-am uitat la film.. de ce?
Alexa:Hm..și , cine mai era cu tine?
Eva:Oh stai, tu ai văzut..
Alexa:Le-am văzut acum. Cum sa nu ne anunți?
Mateo:Iubito, despre ce vorbiți?
Alexa ii da telefonul lui Mateo, iar lângă el vin și Diana, David și Micky.
Micky:Nu pot sa cred!
Diana:Eva! E..e adevărat? Spune și își duce mâinile la gură. Dau din cap aprobator nemaiputand de emoții. Vine spre mine și mă îmbrățișează, și Alexa la fel.
David:Deci de aia ai vrut tu sa stai singură, ce minte șireată ai Brown.
Eva:Mateo?
Mateo:Când v-ați împăcat?
Eva:Ieri. Ieri seara.
Și azi am ieșit la plimbare și imediat ne-au găsit.
Alexa:Așa-s paparazzii.
Mateo:Mă bucur pentru voi surioară, spune și mă îmbrățișează.
Eva: Mulțumesc dragule.
Mama e acasă?
Mama: Aici sunt. Ai venit?
Eva:Mama! Spun și alerg spre ea și o iau în brațe.
Tata:Hmm..și tata unde e?
Eva: Tăticule! Spun și îl îmbrățișez și pe el.

Eva: Sultană Sofia, aveți să-mi spuneți ceva?
Mama:Hmm..nu știu draga mea! Tu ai sa ne spui ceva?
Eva:Cum să-ti treacă prin minte să mergi la Adam și să vorbești cu el? Cum să-i spui că m-am simțit rău?
Tata:Eu i-am zis sa nu se amestece, dar, nimeni nu-i spune mamei tale ce sa facă.
Mama:Uite că m-am dus, v-am grăbit pe amândoi. Cine știe când v-ați fi împăcat dacă nu interveneam eu.
Eva:Dar de unde știi că ne-am împăcat?
Mama:Ți se vede în privire. Ești foarte fericită și plină de energie. Ești îndrăgostită.
Eva:Mersi, mersi, mersi! Spun și o îmbrățișez.
Tată...tu nu ai nimic împotrivă?
Tata:Fata mea, eu vreau ce-i mai bine pentru tine. Crezi că nu știam ce era în sufletul tău în tot acest timp? Plus că, Adam e și el un băiat bun, știu că ține la tine și că te iubește.
Eva: Mulțumesc! Spun și îl îmbrățișez.
Eu merg să mă pregătesc. Merg la firmă azi.
Spun și urc in camera mea.
Cu ce să mă îmbrac ? După câteva minute, am găsit ceva de purtat.

Gata, am pornit spre firma. Mă urc în mașina mea. Ah, de când nu am mai condus-o, îmi e așa dor de ea.
Am pornit la drum. Mă gândeam să-l sun pe Adam.. formez numărul lui.
Vreau sa fac la dreapta, pentru a intra pe strada firmei, însă, nu pot. Frâna îmi joaca feste. Nu pot sa frânez.
Eva:Ce naiba?
Eu nu am condus-o atâtea zile.
Mă panichez din ce in ce mai mult. S-a răspuns la telefon. Adam mi-a răspuns..
Adam:Iubito!
Este ultimul lucru pe care-l aud, după care mă izbesc de ceva, de un perete mai exact.
Eva:Adam! Țip cat pot de tare, iar apoi sunt inconștientă.