Iubire Împotriva Tuturor 💖 Vol lll

Capitolul 45 💖

Anne:Ia gata, ce tot va șușotiți atâta?
Eva, ia vino...
Adam:Nu vine nicăieri. Nu am avut deloc timp azi să-mi dezmierd soția. O tot fâțâiai la bucătărie . Spun și îi miros părul. Doamne, ce super miroase!
Anne:Nu sunt eu de vină că ați fost dumneavoastră impertinent astăzi, domnule Adam. Spune și ne bufnește râsul.
Tata:Are dreptate. Ești căsătorit, ai uitat? Spune și râde.
Eva:Bine.. nu va mai luați atâta de soțul meu. Spune și mă sărută pe obraz.
Adam:Mulțumesc, iubito!
Eva:A fost el impertinent, dar nici toată ziua, spune și râde.
Evelin:Anne și Nilgun sunt servitoarele, nu?
Adam:Da, de ce ?
Evelin:Pai și atunci de ce le permiteți să vă vorbească așa? Adică.. Evei i-a zis "Eva" in loc de "doamna". Spune și Anne și Nilgun nu arată prea bine.
Eva:Asta nu cred că te privește pe tine, ok? Și în primul rând, dacă lucrează pentru noi, asta nu înseamnă că trebuie să le tratăm in ultimul hal Suntem și noi oameni la fel că ele. Daca îmi vor spune ele "doamna" , asta nu înseamnă că mă voi simți ca una. Îmi iau numele de "doamnă" prin atitudinea și comportamentul de care dau dovadă.
Evelin:Nașpa.. eu servitorilor mei nu le permit una ca asta. Am văzut că ai o relație de prietenie cu ei. Eu nu fac așa.
Eva:Pai, asta e diferența dintre mine și tine, atunci. Asta ești tu. Însă, eu nu sunt ca tine. Pe tine te cheamă Evelin, iar pe mine Evelina. Nu degeaba e diferența asta de o literă. Spune zâmbind, iar eu îi sărut creștetul capului. Sunt de ea. Se pare că și tata e mândru de nora lui, a zâmbit și el!

Eva povestește:

Peste aproximativ o lună:

Stau închisă în camera asta de aproape o săptămână fără să vorbesc cu nimeni. A mai încercat Adam de câteva ori, dar, nu am chef sa văd sau să vorbesc cu nimeni. Nici măcar cu el. Singura clipă în care mai suntem împreună este când dormim, dar și atunci eu dorm cu spatele către el. Mai încearcă el să vorbească cu mine, dar eu nu îl bag in seama.. stau doar și privesc în gol. Mă doare rău de tot sufletul. Mi s-au uscat obrajii...mi s-au terminat lacrimile.  Aud un ciocănit în ușă, iar apoi ușa se deschide.
Adam:Iubito, fetele au pregătit ceva de mâncare. Haide, te rog, să mănânci ceva. Nu ai mâncat nimic de câteva zile. Ai să te îmbolnăvești. Spune și eu doar îl ascult. Îmi pare rău pentru el, s-a distrus în săptămâna asta cu mine..
Adam:Uite Eva.. știu că suferi, înțeleg că nu ți-e ușor. Și nici nu se putea sa fie. Dar...crede-mă, nici mie nu-mi este. Și pe mine mă doare sufletul la fel de mult ca și tine.. de-o săptămână și eu mă simt ca naiba..și mai ales când te văd în starea asta... Era și copilul meu.. și pe mine mă doare pierderea lui, pe amândoi ne doare asta. Însă, așa a fost să fie. Vom mai avea copii. Însă acum, am nevoie de tine, și tu de mine. Trebuie sa trecem impreună peste asta. Nu pot suporta sa te pierd și pe tine.
Are dreptate..are al naibii de dreptate. Îl înțeleg, s-a străduit mult cu mine săptămâna asta. Deși era distrus din cauza pierderii copilului, a avut grija de mine deși eu făceam mofturi. Dar..de ce trebuia să pierd sarcina asta? Când am cumpărat atâtea lucruri pentru copil.."nu s-a putut dezvolta" cuvintele doctorei nu-mi ies din minte.. de aceea a avut avortul spontan, pentru că fătul nu s-a putut dezvolta cum trebuie..
Adam:Trebuie să mănânci ceva. Uite..barem vorbește cu mine. Nici măcar cu mine nu mai vorbești.. orice, spune orice vrei tu, numai vorbește. Spune și pot vedea durerea din ochii lui. Îmi pare rău, Adam!
Eva:As vrea un sandviș.. spun înainte ca acesta să se întoarcă și să plece. Când îmi auzise glasul, se întoarse la mod automat cu fața spre mine, zâmbetul lărgindu-i-se până la urechi.
Adam:Bine iubito, altceva mai dorești? Spune, îți aduc orice vrei. Cu ce vrei sa fie sandvișul ?
Eva:Simplu..dintr-acela care-mi place mie.
Adam:Bine iubito. Ți-l aduc imediat. Spune păstrându-și zâmbetul și iese ca un fulger din bucătărie.
Adam:Anne, Nilgun, Ayșe! Se aude țipând in timp ce coboară scările.
Am schițat un mic zâmbet. Mă bucur să-l văd așa. Avea perfectă dreptate.