Iubire Împotriva Tuturor 💖 Vol lll

Capitolul 62 💖

Olimpia:Ce este, Maya?
Maya:Am de gând să vă ajut.
Eva: Poftim?
Olimpia:Cu ce o să ne ajuți tu, fato?
Spune și ne ridicăm amândouă în picioare.
Maya scoate ceva din buzunar și mi-l întinde.
Maya:Ia-l. Folosiți-va de el și scăpați de aici. Era un telefon.
Eva:Dar..
Maya:Ia-l odată. Ce mai aștepți? Sună-l pe soțul tău să vină să va salveze, ușa de la tunel este deschisă, o să ieșiți pe acolo, Olimpia știe. Haide, grăbește-te.
Eva:Să te binecuvinteze Dumnezeu!
Spun și iau telefonul. Firește că îl sun pe Adam. Daca nu pot scăpa de aici, vreau doar să-i aud vocea.
Adam:Alo? Îmi răspunse. Ce dor îmi fusese de vocea lui!
Eva:Adam? Spun cu vocea tremurândă.
Adam:Iubito? Chiar tu ești?
Eva:Adam..!
Adam:Iubito unde ești? De 3 zile te caut..
Eva:Adam, nu am timp să-ți povestesc. Sunt in criza de timp. Doar asculta-ma, bine? Adam, salvează-ma. Salvează-ma.
Adam:Unde ești iubito?
Eva:Unde sunt? O întreb pe Olimpia.
Olimpia:La căpătul orașului, strada Burghezilor, o să vadă imediat o clădire uriașa, in alb și roșu. Spuse în șoaptă
Eva:Strada Burghezilor. La capătul orașului. O sa vezi o clădire roșie cu alb.
Adam:Pe bune? Sunt chiar acum in fata ei.
Eva:Ești aici? M-ai găsit de dinainte?
Adam:Te-aș fi găsit oriunde ai fi fost, iubito.
Eva: Salvează-ma, Adam.
Adam:Bine, spune-mi unde ești și vin la tine.
Eva:O sa ieșim printr-un tunel, ia-o prin spatele clădirii și ai grija sa nu fii văzut. Acolo o să vezi o ușa. Așteaptă acolo. Venim!
Adam: Venim? Cine mai e cu tine?
Eva:O sa vezi. Ți-am zis că nu am timp să-ți povestesc. Așteaptă-ne acolo. Bine?
Adam:Bine iubito, am plecat deja.
Eva:Adam..te iubesc!
Adam:Și eu te iubesc, iubito! Spune și închid.
Olimpia:Ce a zis?
Eva:M-a găsit, el era deja aici când l-am sunat. Haide sa mergem. Ne așteaptă.
Olimpia:Nu, eu nu vin. Aș crea probleme.
Eva: Olimpia, asta e șansa ta. Sa scapi de aici, să-ți vezi fiul, să-l vezi pe d-l Black. Nu da cu piciorul. Asta este șansa ta. Eu nu plec de aici fără tine.
Olimpia:Dar..
Eva:Nici un dar. Ori plecăm amândouă, ori nimic.
Olimpia:Bine, haide sa mergem atunci.
I-am mulțumit Mayei și am plecat. Era foarte întuneric aici. Am luat telefonul cu mine.
Eva:Mai avem mult, Olimpia?
Olimpia:Nu scumpo, încă puțin și ne apropiem de ieșire.

Eva:E atât de întuneric, bine că avem lanterna asta la noi.
Olimpia:Da.
Eva:Ai mai încercat să fugi ?
Olimpia:Da.
Eva:Tot pe aici?
Olimpia:Da, cu mult timp in urmă, in anii aceia, însă, nu am reușit, am fost prinsă fix la ieșire. Când am venit prima data aici și am aflat de tunelul asta, am incercat sa scap, dar, a fost în zadar, nu aveam pe nimeni care să mă ajute. Maya e o fată bună, chiar mi-e milă de ea. Îi suntem recunoscătoare că ne-a ajutat.
Eva:Da, datorită ei ieșim de aici.
Olimpia:Fii atentă, e o groapă aici.
Eva:Unde? Spun și sunt cat pe ce sa cad, dar mă prinde de mână Olimpia.
Olimpia:Chiar aici. Spune și încep să râd.
După încă câteva minute de mers prin întunericup asta, am văzut o ușa mare in fața.
Eva:Am ajuns? O întreb și sper ca răspunsul ei sa fie cel pe care-l aștept.
Olimpia:Da, am ajuns. Spune și o privesc zâmbind. Încercăm să deschidem ușa, dar e încuiată.
Eva:Ce o să facem acum?
Olimpia:Stai liniștită, nu te speria. Spune în timp ce scoate o cheie din buzunar.
Eva:Ești genială, Olimpia! Spun în timp ce aceasta încearcă să deschidă ușa. Și.... A deschis-o!
Eva:Am reușit! Spun entuziasmată.
Olimpia:Haide să ieșim de aici.
In sfârșit, aer, aer curat.
Eva:In sfârșit, aer! Haide sa mergem la Adam! O văd reținută..
Olimpia, ești bine?
Olimpia:Dacă Adam o sa mă urască?
Eva:N-o să te urască. Da..va fi confuz la început, e și normal. Însă, nu are de ce sa te urască. Tu ești doar o victimă. Ai pătimit multe din cauza lor, Olimpia. Acum haide, să mergem.
Olimpia:Haide, vino pe aici.
Spune și o urmez. Reușim să ieșim din clădirea asta, ne aflăm în spatele ei.
Îl observ pe Adam împreună cu Nick și d-l Black. Adam stătea cu spatele spre mine, iar ceilalți doi cu fața spre noi.
Eva:Uite-i acolo. El e Adam! Cel îmbrăcat în geaca aceea de piele. Celălalt e Nick, prietenul lui, iar celălalt este..
Olimpia:Eliot.
Eva:Da, el este. Când cei doi ne vad rămân șocați. Îi fac semn lui Adam și acesta își mută privirea, uitându-se la ce se uitau cei doi.
Când mă vede, pentru un moment rămâne uimit, iar apoi începe să zâmbească.