Iubire Împotriva Tuturor 💖 Vol lll

Capitolul 73 💖

Cât credeam că va trage, și că glonțul pistolului va face contact cu tâmpla mea, dar ușa camerei se deschise și pistolul din mâna lui Jefferson făcuse contact cu pământul. La fel și fața lui, doar că (,) cu pumnul lui Adam.
Adam:O data daca te mai atingi de soția mea, te distrug, idiotule.
Eva:Thalia! Spun și o iau din brațele Arianei.
Eva:Thalia! Fata mea! Spun și o îmbrățișez. Ce dor mi-a fost de tine!
Adam:Eva, sunteți bine?
Eva:Suntem bine. Spun și Adam o sărută pe frunte.
Adam:Fata mea frumoasă!
Jefferson:Fir-ai nenorocit. Spune și se ridică, luând pistolul de jos și îndreptându-l spre noi.
Adam: Omoară-ma pe mine. Lasă-le pe ele. Poftim?
Eva:Adam? Ce tot spui?
Jefferson:Eu îți vreau nevasta. Am ceva personal cu ea. Ia-ți fata și pleacă.
Adam: Lasă-mi soția și fata in pace. Omoară-ma pe mine daca vrei, și lasă-le pe ele in pace.
Eva:Adam! Strig eu cat mai tare la el.
Jefferson:Daca te-aș omorî pe tine...ea ar trăi. Dar... Ar fi îndurerată de moartea ta. Doar ești marea ei iubire, Romeo al ei, nu?
Adam: Lasă-mi familia în pace, fa-mi mie orice vrei!
Eva:Adam, ce tot spui? Nu te prosti. Eu ce aș face fara tine? Thalia? Te rog, nu face asta...
Adam:Iubito, dacă aș muri, aș muri pentru voi, și nu as regreta asta deloc. As muri fericit, știindu-va pe voi bine.
Eva:Adam..
Jefferson:Ia gata, mai lăsați dulcegăriile. Spune și își îndreaptă pistolul spre Adam.
Eva: Lasă pistolul jos. Spun și vreau să merg spre el, dar sunt oprită de Ariana și Megan, care mă țin de braț.
Eva:Adam!
Jefferson:Îți vezi familia pentru ultima oară.
Eva:Nu! Lasă-l! Adam! Spun eu plângând. Îl priveam pe Adam plângând, pe când el doar se uita la mine și Thalia cu dragoste.
Te rog doamne nu mi-l lua pe Adam. Nu mă pune la încercare așa. Te rog, doamne!
În secunda următoare se auzise un foc de armă. Am închis ochii, sperând să nu fie ceea ce cred eu că este.
Am încercat să-i deschid, sperând din tot sufletul ca Adam sa fie bine.
Dar nu...Adam este deja la pământ.
Eva:Adam! Spun plângând, mergând către el. Adam, trezește-te. Adam, Adam te rog, trezește-te. Adam.. spun plângând. Adam, nu mă lăsa. Eu fara tine nu pot trăi. Uite..Thalia e aici, e aici, iubitule. Haide, trezește-te și să mergem toți 3 acasă. Adam, trezește-te. Trezește-te iubitule!
Nick:Eva, haide sa mergem..
Eva:Nu, eu nu plec nicăieri fără Adam.
Nick:Nu face așa, uite, ai copilul cu tine.  Îi faci rău, îl luăm noi pe Adam, spune îndurerat..
Eva:Adam... Adam a murit? Spun eu și simt că deja mă sufoc.
Nick ezita să-mi răspundă la întrebare.
Eva:Nick, te-am întrebat ceva!
Nick:Da..din păcate da.
Eva:Poftim? Imposibil. Adam nu ar muri, nu m-ar lăsa, nu?  I-ar fi milă de mine, de Thalia... Nu ne-ar părăsi..
Adam...
Au încercat să mă aducă acasă, am intrat direct în camera mea. Camera noastră. Poliția i-a arestat pe cei 3 ticăloși. Sa dea Domnul sa moară în chinuri! Nick a spus că se va ocupa el de Adam.. sa merg acasă să las copilul.
Eva:Adam.. de ce m-ai părăsit, iubitule? De ce ne-ai părăsit? Iubirea mea.. spun și strâng în brațe bluza lui.
Eva:Viața mea.. iubirea mea, sufletul meu. Adam al meu. Ce o să-i zic eu Thaliei acum? De fapt, nu acum, când va crește. Ce-i voi zice atunci? Că nu am putut să-l salvez pe tatăl ei? Adam, iubitule... Eu nu pot trăi fără tine. Tu ești viața mea. Mă doare sufletul.. de ce m-ai părăsit în felul ăsta, iubitule? Nu ți-a fost drag de mine, iubitule? Spun și încep să plâng cât mai tare, țipând de durere. Mă doare sufletul! O parte din mine a murit!

Nu pot sa mai suport atâta durere.. Adam... Adam nu mai este. Plâng, plâng, plâng.. și iar plâng. Adam al meu nu este. Nu... Nu a murit, nu a murit, e imposibil sa fi murit..
Anne:Eva.. scumpo.. mănâncă puțin.. o sa te îmbolnăvești.
Eva:Nu vreau.
Anne:Dar.. te vei îmbolnăvi.
Eva:Nu vreau să mănânc nimic. Adam al meu... Probabil îi fac pregătirile de înmormântare... Spun și încep să plâng și mai tare..
Anne: Scumpa mea.. spune și mă îmbrățișează..
Eva:De ce trebuia să fie așa? De ce?
Anne:Așa a vrut Domnul sa fie. Adam a murit pentru voi, ca să vă salveze, draga mea. Va iubea prea mult, pentru a permite sa pățiți ceva. El este un erou..
Eva:Este, nu ? Spun și aceasta da aprobator din cap.
Eva:Ce mă fac eu acum, Anne? Ce am să mă fac? Cum o sa rezist? Cum voi rezista unei asemenea dureri?
Anne:O să reziști. Trebuie. Thalia are nevoie de tine. Trebuie sa fii puternică, cel puțin pentru ea.
Eva:Chiar așa.. ea...ea ce face?
Anne:E în camera ei..
Eva:Merg până la ea..
Merg în camera fetiței mele.. dormea...
Eva:Fetița mea... Scumpa mea.. spun și îi mângâi ușor fața, încercând să plâng pe silențios, pentru a nu o trezi.
Eva:Cum o sa trec eu peste asta? Cum o sa rezist? Ce o sa fac eu fara tatăl tău? Ce o sa fac fara el? Tatăl tău e un erou, scumpo. Și-a riscat viața, ca sa ne salveze, pe mine, pe tine.. tatăl tău te-a iubit foarte mult. Și-a dorit din tot sufletul o fetiță. A fost foarte fericit când a aflat că are fata. Și mai cum a aflat.. l-am ținut cam vreo 2 săptămâni în suspans, nezicandu-i daca va avea fata sau băiat. A fost foarte fericit când a aflat că va avea fata... Spun și încep să plâng.. derulându-mi-se în minte acele evenimente. Îmi pup fata pe frunte și ies din camera, prăbușindu-mă pe jos, de plâns.
Și Olimpia e distrusă.. Eliot la fel..
Merg din nou în camera mea, mergând la fereastra, privind în gol și începând să plâng.